In Gheorghieni romanii se supun majoritatii

Prins intre munti, orasul Gheorghieni isi poate numara romanii foarte usor. Doar 2000 au mai ramas in orasul care inainte de ’89 isi impartea populatia doar in doua natii egale ca numar. Romanii au intuit discutiile despre autonomie. Razboiul se face prin semne. Limba româna o mai auzi la scoala care are cu timpul mai putini elevi, la biserica ortodoxa, la politie si jandarmerie, unde oricum repartitiile vin de sus. Cei mai loviti sint cei care nu cunosc limba si isi gasesc greu de lucru. Pentru ca n-au mai sarbatorit 1 Decembrie de ani buni, nici nu mai viseaza sa vada costume nationale defilind pe strazile mici. Glumele amare, injuraturile, lehamitea si-o afiseaza doar cu usa inchisa. Nu sint discriminati sau alungati, nici fericiti nu sint. Nimeni nu le spune sa se mute. Poate doar tacerea.

“Intrebare: Cum am ajuns in Gheorghieni? Aici m-am nascut. Cum adica? Pai, fii atent, tata o venit de-acolo sa-si faca scoala aici, mama o venit de acolo aici si m-au facut. Care-i problema? Alta intrebare: <<Mai sint romani in Gheorghieni? Pai, eu nu mai stiam ca mai sint…>>”

Amaraciunea romanilor din Gheorghieni o stiu tot romanii. Si-o spun unul altuia in apartamentele mici, o pun laolalta cu bancurile, dar si-o asuma ca pe o povara. Nu mai au ce sa faca, unde sa se duca, ce lupte sa mai dea. Resemnati, merg la serviciu, raspund la “Servus” si “Szia”. 1 Decembrie e o amintire. Politistii merg la Voslobeni la Monumentul Eroilor Patriei si masa festiva o tin in cantina unitatii. Horele si paradele militare sint doar la televizor, traduse in limba maghiara.

“Cind e vorba de ziua Ungariei, atuncea stii cum merg. Toti, pe cai, inconjoara orasul, inconjoara parcul in maretia lor, imbracati in haine, cu steagul lor, zici ca intra Papa Ioan Paul al X-lea aicea in Gheorghieni. De multe ori, raminem in urma, sintem inapoiati, nu stii nimic ce se intimpla. Eu ma bucur ca avem televizor, ca altfel am fi, pe cuvint, ca aruncati din avion”.

Peste tot se vorbeste in ungureste. Romana este limba clientilor, pe care trebuie sa-i respecti indiferent din ce zare vin. In Gheorgheniul plin cu soare si cu case ce se vor infratite cu cerul, razboiul natiilor se da cu usa inchisa, cu lantul tras pe usa sau in birourile demnitarilor. Romanii, a zecea parte din populatia orasului din Harghita, sint minoritari. Singurele “bastioane” romanesti, pasive, sint scoala cu predare in limba romana, la care vin din ce in ce mai putini elevi, biserica, politia si jandarmeria. Cu totii si-ar delimita viata in dupa si inainte de ’89.

“Limba maghiara e un mijloc de supravietuire. Romanii de aicea nu au firme, nu au fabrici, nu-s patroni mari care sa angajeze o suta, o mie de romani. Ei detin monopolul. Romanii care nu stiu limba maghiara fac naveta. Merg poate in Italia, in alte tari. Tu ca sa ramii aicea roman curat, care nu stie ungureste, ori esti profesor, ori esti popa, ori lucrezi in politie or jandarmerie, alta sansa nu ai”.

O scoala ca o familie bilingva

Dupa Revolutie, scoala s-a separat in doua: romana si maghiara. La Scoala generala “Sfintul Nicolae” invata si copii unguri. Limba romana este pasaportul lor pentru a pleca dintr-un orasel pe care il vad mai mic si mai izolat cu cit cresc. “Nu am gresit clasa, vreau ca baiatul meu sa stie diferenta dintre stinga si dreapta”, a fost replica unei unguroaice care si-a adus copilul la scoala cu predare in limba romana. Profesoara Olimpia Roman o indrumase spre “partea maghiara”.

“Sint multi care, cu toate ca sint romani, nu ii cheama Ion, ci Ianos. Mie nu mi-e rusine sa zic ca sint romanca. Sa fac o rabufnire aicea? As putea. Imi trebuie cinci ca mine, dar ma tem ca n-am mai ramine nici noi”.

Doamna directoare Ana Baricz si doamna directoare adjunct Olimpia Roman au terminat programul, dar au mai ramas sa vorbeasca despre una-alta. “Cind toti faceau zizanie ca vor autonomie, eu imi beam cafeaua cu vecina mea unguroaica”, spune doamna directoare. Adjuncta sa tine sa precizeze ca “nu trebuie sa credeti totusi ca aici curge doar lapte si miere”. Dau de inteles ca doar mass-media mai tulbura apele. Copiii fac insa diferentierea dupa natie. “Un copil a venit la mine la ora si mi-a spus <<un ungur m-a batut>>, nu a spus un alt copil sau sa-i zica pe nume”, povesteste profesoara Olimpia Roman. “La fel, la o inspectie, intr-o clasa erau doua scaune stricate si un copil ungur s-a ridicat in picioare si a spus: <<Ungurii le-au stricat>>”, ride doamna. Nuantele se ghicesc din povestiri. Doamna directoare este casatorita cu un maghiar, au facut amindoi facultatea la Iasi, s-au casatorit la Iasi si acum sint profesori la scoli diferite: ea la cea romana, el la maghiara. Granita dintre ei nu exista, au doar cancelarii diferite.

“Noi nu sintem uniti, noi asa sintem nascuti, sa avem o rica, o ciuda ca ala are mai mult. O fost alegerile europarlamentare. Din 70 de voturi ale ungurilor, toti au votat cu UDMR, la noi zece oameni daca eram, voturile erau pentru PNL, PSD, PD, PC si daca mai erau partide, mai votam”.

Profesoara de romana de la Scoala “Sfintul Nicolae” recunoaste ca “nu vrea sa fie sincera” si ca sint intrebari la care se stie raspunsul. “Eu sint fifty-fifty. Am crescut printre unguri, sint bilingva. Nu sint nici frustrata, nici jignita”, iar daca ar fi sa vorbeasca despre viitor, despre romanii putini din Gheorghieni si despre viata lor, are verdictul: “Hibridul este elementul viitorului. Pestele mare il inghite pe cel mic”.

“Nu vreau sa ma bag pe linia de front, ca cine sint eu sa ma bat cu pumnul in piept ca vai de mine, cit sintem de asupriti. Nu sintem asupriti, noi sintem de vina, ca sintem delasatori si neajutati. Daca ar veni Pro TV-ul sa ia pareri, toata lumea ar spune cit bine ne simtim si de fapt nu e asa. Romanul e marginalizat. Nu este bine, nu are lumea curajul sa recunoasca ca este rau, chiar mai rau decit rau”.

Credinta e universala, pentru ortodocsi

Preotul Antim Emil Nan, de la Parohia Ortodoxa Gheorghieni I, este sigur ca cea mai buna arma este diplomatia. A practicat-o mereu, chiar daca i-a fost greu, mai ales cind a ajuns in Gheorghieni. “Omului trebuie sa-i vorbesti pe limba lui. Am avut multe impasuri, dar la fel cum Domnul Iisus Hristos a spus ca aproapele meu este cel care este mai aproape de noi, asa este si aici”. Daca ar fi sa faca politica, politica lui ar fi “cu ramura de maslin in mina”, mai bine sa fie liniste. “Daca Bucurestiul s-ar muta macar o saptamina la Sibiu, Cluj, Covasna, toti bucurestenii s-ar muta apoi cu traista in bat in Ardeal”. Prefera sa dea citate din Biblie decit sa intre in detalii, greutatile sint usoare pentru ca au trecut, iar oamenii, indiferent de ce natie, il respecta. “Cum se spune, Doamne, nu da omului cit poate duce. Ca poate duce mult mai mult”. Oriunde s-ar simti acasa.

“Ei numai limba lor, curata ca lacrima o stiu, pronunt-o, invat-o. Romanii se maghiarizeaza in timp si romanii prea putin se romanizeaza. Daca te-ai dus dupa un maghiar, aia esti. O unguroaica s-a luat dupa un roman si s-a dus la biserica catolica, preotul a certat-o de fata cu toata lumea ca s-a dat dupa un roman. Preotii indoctrineaza. Hitler fix pix pe linga astia. Politica n-a facut popa la noi vreodata. Te doare sufletul”.

Catolici, nu maghiari

La politie e liniste. Citiva agenti s-au adunat cerc. Se inteleg bine si vor s-o arate. Agentul sef adjunct de la Proximitate, Constantin Gabriel Ghiata zimbeste tuturor. “Ia uite, dumnealui e catolic si ne intelegem bine”. Camaradul se ridica greoi de pe scaun si da replica, cu respect: “Pai italianul daca-i catolic inseamna ca-i maghiar?”.

Din tot colectivul Politiei Gheorghieni, adica 80 de oameni, doar cinci-sase sint unguri, restul romani. Chiar si-asa, cei mai multi stiu ungureste si invers. E totusi singurul post unde nu este ceruta limba maghiara, nu la inceput. Agentul Ghiata are radacinile in Botosani, de acolo ii sint bunicii, dar acasa e Gheorghieni. Pentru el oamenii sint de doua categorii: buni sau rai. Lasind gluma la o parte, agentul Ghiata stie ca masele sint o forta, iar daca au un lider bun, pot face multe. “Oamenii se cearta, se impaca, asa sint oamenii. Masele pot fi influentate, cum a fost si cu Luceafarul Huilei”, e convins acesta, cu familie si casa in Gheorghieni si cu o fetita care a urmat scoala in limba maghiara si se descurca. Problemele lor nu vor fi niciodata decit gri. Da un exemplu: “Cintau pe Atomic TV astia de la 3rei Sud Est despre soare si mare. Ei, pe strada mea, copii pe care nu i-am auzit in viata mea vorbind romaneste, cintau cu ardoare”. Alt exemplu: “La restaurant se asculta manele. Patronul ungur pune manele pentru ca sint jandarmi care fac scoala aici si vor sa asculte. Clientul e rege”. “Muzica nu are limba, are ritm”, concluzioneaza agentul sef adjunct Cristinel Husanu, intr-un moment de respiro al colegului sau. Oricum, multumirea lor cea mai mare este atunci cind, pe teren, oamenii ii cheama in casa, ii invita sa ia loc. Agentul Ghiata e convins ca in Bucuresti nu s-ar intimpla asa.

“Asta e, nu-ti da nimeni in cap, nimeni nu te bate, nimeni nu te omoara, dar se simte ca ei sint stapinii. Eu simt, ca minoritar in tara asta a mea, ca sint sluga lor, sluga maghiarului. Minoritari in tara majoritara. Ei de cind sint aicea, asta e legea istoriei, vor autonomie si autonomie. Se fac anumite conferinte, dezbateri, intilniri, intruniri, mai ales in Covasna. Sint prieteni cu tine, dar daca le spune cineva ca acuma e o conferinta despre autonomie la gara, toti se duc acolo”.

Roman, dar sarac

Iuliana Tepes e bucatar la un restaurant. Si-a gasit serviciu dupa multe cautari si i se pare ca intr-un an de cind lucreaza a imbatrinit cu 20. “E groaznic. Noi ca romani nu putem avansa, nu avem nici o sansa. Sint singura romanca unde lucrez eu, rabd, tac. Am invatat limba, dar am uitat-o si acum imi este foarte greu. Toate anunturile sint in limba maghiara. Care-s bogatii aici? Preotul si cei care nu fac bani din munca cinstita. E greu sa fii sarac in Gheorghieni”, spune doamna Margareta, care mai are o suparare. Fata ei mai mare nu are unde sa urmeze o scoala profesionala, pe un profil mai “pentru fete”. In Gheorghieni e doar o sectie de mecanici auto. “Am dat fata un an la sectia maghiara. Dupa ora de istorie a venit plingind. <<De unde sa stiu eu, mama, cine-o fost nu stiu cine a lor? Istoria romanilor sa ma invete>>”. Pentru ca apartamentele sint foarte ieftine, Margareta Tepes nu are inca vreo sansa sa vinda ce are si sa se mute. “De multe ori am zis, daca scap de aici si prind picior de ungur…”

“Dar eu ce pot sa fac? Ce pot eu sa fac?”

Andreea ARCHIP