Cînd spectatorii devin prevestitori de ocazie

„We’re the Millers” (n.r.: „Noi sîntem fa­milia Miller”) este comedia care îți livrează ideea, conținutul și actorii principali din pri­me­le minute ale filmului. Știi că e vorba des­pre David, un traficant de droguri, care o să îi adune pe lîngă el pe Rose, vecina stri­pe­ri­ță, Kenny, un băiat din același bloc și Casey, o ado­les­cen­tă care a fugit de acasă.

Scena în care David e jefuit de cîțiva golani e primul semn că intriga începe să fie țesută, însă cu ață albă

Ca să afli de ce sînt aceștia protagoniștii comediei, e de ajuns să vezi scena în care David e jefuit de cîțiva golani. E primul semn că intriga începe să fie țesută, însă cu ață albă. Bineînțeles că David va avea pro­bleme cu „șeful” său, Brad, un excentric care are în birou un acvariu în care o balenă uriașă mănîncă rechini. Nu-i plac mașinile de lux, așa că își cumpără orci. Pe Brad îl re­cu­noști din comedia „The Hangover”, în care a jucat rolul lui Stu, un personaj cu mai multă etică decît dealerul de droguri nebun, care îl obligă pe „măgărușul” David să fure cîteva su­te de kilograme de marijuana din Mexic. Așa ajunge acesta să își facă o familie falsă. Ci­ne vor fi membrii? Ce ziceți de Casey, Ro­se și Kenny?

Îți spui că ceva trebuie să meargă rău, prea le iese planul din prima. Și nu te înșeli. Doar că scena care prevestește ghi­ni­o­nul pare mai degrabă o glumă eșuată. Într-un sat în care mexicanii stau cu puștile pe fiecare cărărușă, nu e nimeni suspicios de ce o familie de americani vine cu rulota de par­că ar merge în vacanță.

Iar cînd se dovedește că tocmai a avut loc un furt, păgubitul nu trage pe nimeni la răspundere, ci pleacă în căutarea hoțului, la fel de calm cum a venit. Totul se întîmplă în mai puțin de un minut din cele 110, timp în care cei patru stau cu inima împăcată că totul le-a ieșit cum au plă­nuit.

Cel puțin, actorii își intră în rol cu na­tu­ra­lețe. Poate și pentru că Jason Sudeikis, Jennifer Aniston, Emma Roberts și Will Poul­ter au la activ cîteva comedii. Însă de­geaba vedem niște actori buni, dacă scenariul e unul previzibil, la fel ca și finalul. Pînă și reacțiile personajelor sînt clișeice, mai ales cînd reușesc mereu să iasă din bucluc, ca în scena în care doboară de unii singuri doi ma­­fioți înarmați.

Pe site-urile de critici, pe­li­cu­la nu a obținut nici măcar jumătate din punctajul maxim, iar majoritatea spec­ta­to­ri­lor au observat același lucru. Că au ghicit fi­nalul încă de la început.