Don Corleone la psiholog

Nu a fost nimeni din ‘60? Hai, vreun ‘80, ‘90? Cum, toți din 2013? Se pare că la balul bo­bo­ci­lor de la Facultatea de Psihologie am fost neascultători, pentru că nu prea am respectat dresscode-ul de pe invitație. Două-trei fete au venit îmbrăcate în rochii cu buline, la care au asortat mănuși pînă la coate, însă s-au pierdut în mulțimea de tineri care au um­plut Oxford Pub miercuri seară.
Cel puțin, concurenții la ti­tlul de miss și mister boboc i-au a­dus pe scenă pe James Bond și pe Don Corleone și ne-au arătat ce înseamnă o coregrafie disco sau cum se dansează rock ’n roll. Ba chiar am aflat și de ce în Si­ci­lia nu sînt martori ai lui Iehova, direct de la Nașul: „pentru că no­uă nu ne plac martorii”.

Star wars arăbesc

Cînd din microfon au în­ce­put să se audă numele juraților, ur­mate de cîte un „iuhuu”, ne-am adunat ca furnicile din toate col­țurile pub-ului să-i vedem pe bo­boci. Am aflat că o concurentă are 1,60 m și îi plac copiii sau că o altă „psihoboboacă”este în zo­di­a fecioarei iar partenerul ei e un „berbecuț”. Unul singur a fost Luke Skywalker. De ce? „Sînt Lucian, dar mi se spune Luke pentru că forța e cu mine.” Nu prea a convins publicul, căci din­spre un grup de fete răsunau în­trebări fără răspuns. „Dar cine e Luke ăsta?”

După ce am cunoscut pri­me­le trei echipe, printre spectatori au început pariurile. „Îți zic eu, ori prima, ori a treia o să cîștige”. Un băiat însă, teleportat parcă din vremea revoluției industria­le, cum i-a zis un prieten, a fost mult mai darnic. A prevăzut el că toți concurenții vor fi cîș­ti­gă­to­ri. Alții n-au fost deloc im­pre­sio­nați de participanți, de parcă ei ar fi fost jurații. La dansul ară­besc al uneia dintre concurente, publicul s-a împărțit în două ta­be­re: băieții i-ar fi dat pe loc co­roa­na de miss, doar că fetele nici n-au vrut să audă de asta. În schimb, la trucul de cărți al unui bo­boc, aplauzele au fost egale.

Cînd spectatorii își fă­ceau loc să plece spre mesele lor, s-a auzit deodată din di­fu­zoa­re vocea cîntăreței Andra. Doar că Andra nu era nicăieri.

Probele de talente au fost de tot felul. De la duete cu cea mai bu­nă prietenă, pînă la parodii mu­zicale. Una dintre echipe ne-a cam păcălit, făcîndu-ne să cre­dem că nu prea s-a pregătit cum tre­buie. Au început cu o scenetă, din care publicul a prins doar cî­te­va replici. Cînd spectatorii își fă­ceau loc să plece spre mesele lor, s-a auzit deodată din di­fu­zoa­re vocea cîntăreței Andra. Doar că Andra nu era nicăieri. Psi­hoboboaca și partenerul ei au cîntat versiunea lor a uneia dintre melodiile interpretei, de au fă­cut furnicarul din fața lor să se zbîn­țuie. O fată din public, care nu a fost convinsă de nici o e­chi­pă, ar fi bătut cu pumnul în masă, dacă ar fi avut una lîngă ea. „Cu o voce ca asta și mă plic­ti­sești cu o scenetă din care n-am priceput nimic?”

Pînă la urmă, cu toții au cîș­ti­gat. Însă cine a pariat pe dansul din buric și pe magicianul căr­ți­lor de joc a putut să spună la fi­nal „v-am zis eu”.