Ucraina, ultimul eșec al Revoluției Portocalii

Împărțită între Est și Vest, condusă de o clică de politicieni corupți și clienții lor, oli­garhi care își urmăresc interesele personale, U­craina pare să se fi oprit din drumul spre Europa, pentru a se întoarce spre Moscova. Este rezultatul contextului politic și eco­no­mic dificil în care se află țara, rodul presiunii exercitate de Rusia „țarului” Vladimir Putin și, spun unii, al lipsei de abilitate cu care a negociat UE.

Nu în ultimul rînd însă, este și rezultatul eșecului uriaș al Revoluției Portocalii, pe care ucrainenii o aniversează zilele acestea.

La ora la care scriu aceste rînduri, prie­te­nul Sergiy, fost ziarist, în prezent director al unui ONG din Kiev, participă la protestul pro-european și anti-guvernamental din capitala Ucrainei pentru a denunța decizia re­gimului lui Viktor Ianukovici, care a suspendat negocierile pentru semnarea Acor­du­lui de Asociere cu UE, ce ar fi trebuit să ai­bă loc la summitul de la Vilnius.

Sondajele de opinie arată că majoritatea ucrainenilor susțin semnarea acordului, dar rămîne de văzut cum se va simți această sus­ținere în stradă și în general, în societate, pe #euromaidan, așa cum a fost botezată pe re­țe­lele sociale mișcarea pro-europeană.

„Sînt realist, dar totuși mai sper că pu­tem face ceva. Ucrainenii, însă, în general, sînt de­zamăgiți de eșecul Revoluției Portocalii”, îmi spune Sergiy. „Am ieșit deja la proteste în 2004 și ce s-a schimbat?”, se întreabă ei.

Nu s-au schimbat multe, de la nivelul de trai scăzut pînă la cel al corupției la nivel înalt. Iar certurile din cadrul coaliției aflate după 2004 la guvernare nu au făcut decît să pună paie peste foc și să pregătească terenul pentru întoarcerea la putere a lui Viktor Ianukovici cu care, ce greșeală!, liderul Re­vo­luției Portocalii, Viktor Iușcenko, a în­che­iat un pact de neagresiune imediat ce a cîș­ti­gat alegerile prezidențiale.

Nu trebuie să ne sur­prin­dă baletul lui Viktor Ia­nukovici, care din „omul Rusiei” a devenit un pre­șe­dinte vizionar european, numai pentru a re­veni zilele trecute la personalitatea care îl con­sacrase. Schimbînd ce e de schimbat, să ne reamintim că Vladimir Voronin a trecut prin aceleași etape, convertind roșul comunist în portocaliu, în 2005, pentru a reveni mai apoi la culoarea sa preferată, după ce păcălise Vestul.

Poziția anti-europeană a oligarhilor uc­ra­ineni este și ea explicabilă, în condițiile în care interesele lor economice se îndreaptă spre Est, iar deschiderea piețelor, odată cu sancțiunile Rusiei, i-ar afecta în mod direct. Poate că mai puțin explicabil este însă, în lu­mina actualei evoluții, optimismul liderilor eu­ropeni, care așteptau un „summit istoric” la Vilnius.

Există o șansă teoretică și minusculă ca Ucraina să semneze totuși acordul la Vil­nius, dar cei mai mulți se îndoiesc că un astfel de scenariu e posibil. Pîrghiile economice ale Rusiei, care ar strivi financiar Ucraina pe termen scurt, sînt mult mai puternice decît cele ale UE, care oferă perspective pe termen lung.

După Vilnius, viitorul Ucrainei este in­cert. Dar ușa UE, ai cărei lideri sînt acum furioși și dezorientați, nu trebuie să se închidă.

Adrian COCHINO, redactor șef adjunct la realitatea.net