Din vina cui?
Pastila de după 16 decembrie 2013 Niciun comentariu la Din vina cui? 21Cei mai frumoși pantofi ai mei au zăcut timp de cîteva ore între dinții săi nesătui. Pielea lor întoarsă de culoare maronie a fost pe deplin adulmecată și gustată înainte de a fi zdrențuită, semănînd unei smochine proaspăt coapte. Cu atîta poftă, încît urmele atacului mai pot fi zărite pe partea din spate a pantofului, aproape de toc.
Ciorapii mei din fir de mătase zac deșirați prin orice colț al camerei, așteptînd parcă să fie adunați laolaltă, să-și plîngă reciproc de milă. Colorați, subțiri sau poate doar albi, nu meritau o astfel de soartă nici dacă ar fi fost murdari sau agățați. În mijloc, stau împrăștiate toate ambalajele dulciurilor mîncate în ultimele zile, staniolul de la ciocolată fiind lins dintr-un capăt în celălalt și curățat de orice urmă de alună. Uitasem de perna mea din puf de gîscă pe care am primit-o de la mama, cadou de casă nouă. O mai ții minte? Ne ascundeam amîndoi obrajii în moliciunea ei, sperînd ca noaptea să fie cît mai lungă. Ei bine, acum îți poți afunda tălpile în puful ei alb care acoperă parchetul în drum spre pat.
Mi-ai spus să te sun atunci cînd ajung acasă, dar telefonul mi-a fost desfăcut în bucăți, pe gresia din bucătărie și purtat de colo-colo ca într-un joc de ping-pong.
Iar acum, îți scriu cu creionul ăsta ros la ambele capete și care abia mai scrijelește bucata de hîrtie, căutînd disperată să lipesc un timbru ca să îți pot trimite scrisoarea. Ajută-mă!
P.S. Aceasta nu este o glumă și trebuie tratată ca atare. Dacă mai există spiritul Crăciunului, aștept să găsesc sub brad toate obiectele distruse sau, dacă aveți, un alt cîine căruia deja i-au crescut dinții. Vă mulțumesc.
Mădălina OLARIU
Adaugă un comentariu