Vlad sau cum să vrăjești fetele cu cărți de joc

Copiii din nouă centre de plasament vor simți cu siguranță altfel Crăciu­nul anul acesta. La ei s-au gîndit vo­lun­tarii de la Asociația „Speranță pentru îngerași” și ti­ne­rii de la Stud Pass care au pus la cale spec­tacolul „Magie și Dans” de sîmbătă, 14 decembrie, susținut în Palas Mall, de la ora 18.00. Magie a făcut Vlad Grigorescu, un iluzionist cunoscut după prestațiile sale din semifinalele și finala „Românii au talent”, care a adus la Iași un pachet de cărți ciudate, mari cît un caiet dictando și așa de învăluite în mister, încît, la final ne-au spus o poveste cu tîlc. Povestea lui Vlad, un bufon talentat.

Potrivit statisticilor, o rablă de Ti­co roz, condusă de către un vite­zo­­man beat, e cea mai ferită ma­și­nă de accidente. „Asta dacă dăm cre­za­re statisticilor care de cele mai mul­te ori sînt false”, ne spune Vlad, în­căl­­zîndu-și neuronii cu un exercițiu „de­­­loc complicat”, pentru el, dar la ca­re noi ne uităm ca mîța în calendar. Alex îi spune primul număr care îi tre­ce prin cap, și anume 33, iar Vlad, într-un sudoku de trei minute, po­tri­vește numere care nu se repetă și a căror sumă pe orizontală, verticală, diagonale și în interiorul pătratului mic este 33. Nu știm cum face, iar scepticii nici nu apucă să verifice adu­nările pentru că iluzionistul nos­tru e mai rapid decît o săgeată, iar de la exercițiul de înviorare trece într-o clipă la un joc cu publicul. O alege pe Adnana, îi spune să-și sune un a­mic care să-i spună o carte de joc, „în afa­ră de popă și damă pentru că pe astea le cere toată lumea”. Ea se gîn­dește la soțul prietenei sale, lumea pufnește în rîs dîndu-și coate, iar de la capătul celălalt al telefonului Dra­goș își alege un valet de romb. Ne­no­rocită carte. Vlad se precipită și ne spune că din nefericire trucul nu i-a ieșit și prin urmare, după cum a pro­mis trebuie să-și bată un cui în nas. Un cui din fier, puțin ruginit și cam de cinci centimetri care nu vrea să in­tre în nas împins cu degetele, ci doar bătut cu ciocanul. Simt cum mi se fa­ce pielea de găină cînd aud tac, tac, tac și dau să închid ochii, însă cînd ma­gicianul aprinde becul ca să-i ve­rificăm cascadoria casc ochii la fața lui Vlad, doar să văd dacă e pe bune. Și da, la baza nasului se vede găm­ă­lia cuiului pe care Adnana l-a aju­tat să și-l înfigă în el. „Explicația ar fi că eu nu am creier și că fierul se duce undeva în necunoscut”, ne spune ilu­zionistul serios, fără să pară că a zis cea mai mare gogomănie pe ca­re spectatorii tocmai au putut-o auzi. Bi­ne că în prima parte a spectaco­lu­lui au dansat mai multe formații în sală, fără să ne solicite prea multe exer­ciții de gîndire, ci doar îm­pru­mu­tîndu-ne din energia săltăreață ca­re invada sala. Însă, în partea a do­ua a spectacolului am stat cu ochii lipiți de magician ca să vedem de un­de scoate giumbușlucurile, dar nici că ne-am prins. Dance Energy, Uni­ver­sul Latino, Tango Feliz, și An­sam­blul Orpheas ne-au purtat de pe un meridian pe altul cu mișcări ample și pasionante, dar nu ne-au pre­gă­tit nici un moment pentru joaca deș­teap­tă care avea să urmeze.

Despre un rege și o regină

Cum face, cum nu face, după ce pune vreo șase oameni din sală să-i taie cărțile și după ce le zbate bine de tot, cărțile îi spun o poveste. „Re­ge­le și a sa regină au chemat seara la cină patru prinți ca toți o­da­tă s-o curteze pe-alor fată” și ilu­zio­nis­tul scoate pe rînd din pachet cîte un popă alături de o damă, urmați de patru valeți și încă o damă. Amu­zan­tă coincidență, dar Vlad nu se mulțumește cu cîteva rîsete și con­ti­nuă. „Dar ea nu-i ca alte fete și-a gă­s­it la toți defecte. Zece coșuri mari pe frunte și alte nouă mai mărunte. Opt fire în cap le-au rămas, restul șap­te ies din nas. Șase pete pe ar­mu­ră, doar cinci dinți mai au în gură. Patru din ei cariați, de trei ani sînt nes­pălați. Două, patru, șase, opt se­cunde fata a stat, pe cei patru a re­fu­zat. Adi, Andrei, Alin, Anton și a fu­git cu un bufon. Cei doi s-au că­să­to­rit, fericit ei au trăit și au avut fă­ră regrete trei băieți și două fete. Și un bă­iat au mai avut și bufon el s-a fă­cut. El în fața voastră este și v-a spus scur­ta poveste”, ne-a amăgit iluzio­nis­tul scoțînd din pachetul de cărți de fie­ca­re dată cartea care ilustra cifra ros­tită, fără să recurgă la vreun șiretlic și să scoată cărți la întîmplare. Așa a cîștigat una dintre semifinalele „Ro­mânii au talent” și deși a explicat pu­blicului tehnica, tot nu s-a găsit ci­neva care să-i reproducă jocul. Poate într-adevăr nu trebuie să ai prea mult creier ca să-ți iasă, ci să crezi un pic în magie și în legi nes­cri­se de gîndire. „Dar vă zic eu, dra­gi­lor, magia nu există!”

Iulia CIUHU