Cursuri printre origami

A plecat pentru ca voia sa-si schimbe felul de a gindi. Si-a propus sa scape de cursuri invatate pe de rost si de profesori care te fac sa cumperi manuale scrise de ei. Dupa cautari prin nebanuitele cai ale Internetului a gasit un program pentru studentii straini: University College Utrecht de la Universitatea Utrecht, Olanda. Pentru Irina a urmat un an cu examene, bac, umblat dupa acte si aplicarea la facultate. Stilul si inaltimea ei amintesc de versurile lui Arghezi “O furnica mica, mica,/ Dar infipta va sa zica”.

Rasfat cu carte

Bursa i-a adus exact ce cauta: cadre didactice care fac din predare un dialog continuu, provocind-o sa interogheze totul, materie actuala, o alta cultura si un alt fel de a interactiona al oamenilor.

E deja in al doilea an si povesteste cu o voce calma, plina de entuziasm, despre directia de studii aleasa: Stiinte Sociale, dar si despre prietenii facuti acolo si cum a ajuns sa se simta acasa. “Sintem rasfatati”, adauga ea. E multumita ca nu invata lucruri invechite, ca isi poate alege cursurile din arii largi: de la “Istoria artei” pina la “Chimie”. Spune ca traieste in campus ca pe o insula, ca ar putea la fel de bine sa se afle in Africa si nu si-ar da seama. Complexul rezidential le are pe toate si rar apuca sa il paraseasca. De la apartament propriu la sala de gimnastica, bar, restaurant si pina la teren de sport. E convinsa ca a facut cea mai buna alegere, desi inca nu si-a gasit locul, iar dorul de tara o mai incearca uneori.

Din Utrecht, vizavi de Taiwan

Dupa primul an s-a inscris pentru un schimb de experienta si a plecat in China cu o bursa din partea facultatii. A ajuns in Xiamen. “E in linii mari , undeva intre Shanghai si Hong Kong. Chiar vizavi de Taiwan. Dar asta e ca si cum as spune: Da, e intre Suedia si Portugalia”, zice cu un zimbet larg. Chiar daca nu au multumit-o studiile, cele patru luni acolo nu au dezamagit-o. Si-a descoperit o pasiune in origami. Imparte cocori din hirtie colorata la toata lumea. A invatat  putina chineza,  notiuni de filosofie si pictura chinezeasca, in ciuda faptului ca nu a reusit sa lege prietenii cu localnicii, cum sperase. Cu toata chineza ei, era greu de inchegat o conversatie cu nativii. Felul de a socializa ii era prea strain, asa ca s-a limitat la alti studenti “internationali”. Fiecare weekend a insemnat o calatorie si sute de poze parca rupte din filmele documentare. Totusi, recunoaste ca s-a intors usurata in Olanda. China i-a parut o altfel de Romanie, “ca orice tara in curs de dezvoltare”. S-a lovit de “aceeasi mentalitate comunista” de care fugise cind a parasit tara. Incheie cu intelepciune proaspat dobindita “Am plecat prin lume si speram sa gasesc un locsor al meu, unde sa ma simt acasa. Si-a dat seama ca acasa e, de fapt, oriunde te asteapta prietenii.

Delia TOMEI