Roșu de Valencia la „Cantemir”
Povești fără timbru 2 decembrie 2013 Niciun comentariu la Roșu de Valencia la „Cantemir” 12Maria Vicenta Revert Ganata este de două luni în România, însă cele cîteva cuvinte românești pe care le-a învățat le rostește aproape fără vreun accent. A venit din Spania să predea limba, istoria și geografia țării sale natale la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Iași, iar elevii săi i-au devenit ca niște copii. „În Spania toată lumea mergea pe coridoare fără a da atenție celorlalți, aici oamenii relaționează, comunică mereu unii cu alții, iar asta e răcoritor”. Își amintește că, în primele săptămîni, copiii îi spuneau mereu „sărutmîna” atunci cînd o vedeau. A înțeles că este un salut și de aceea, următoarea zi cînd aceștia au salutat-o, le-a răspuns și ea tot cu „sărutmîna”. Femeia de 44 de ani zîmbește larg în timp ce povestește întîmplarea, face gesturi ample, dar cumpătate, iar mîinile ei par a picta un tablou a celor întîmplate.
Uneori îi este dor de orașul natal, de Valencia, dar mai ales de fiul și mama sa. „Fiul meu învață în Andora și mereu îi duceam lipsa, mereu mergeam cu mașina să-l vizitez. Acum parcă nu mai simt depărtarea de el atît de puternică și înțelegem amîndoi prin ce trece celălalt”, îmi spune Maria.
La vară, cînd cifrele din termometre nu vor mai fi atît de neîndurătoare, profesoara vrea să-l aducă pe fiul său în România. „Vreau să înțeleagă locul în care am ales să lucrez și să vadă ce fac aici, dar mai ales vreau să învețe limba și să afle mai multe despre țară, despre oameni și despre cultură”, îmi explică didactic Maria, desenînd cu degetele pe masă fiecare pas.
Își amintește însă că are copii și aici, iar aceștia reușesc să o facă să mai uite de dorul de familia din Spania. „Sînt copii foarte silitori și foarte talentați. Nu numai că au cîștigat primul loc la un concurs de teatru național în limba spaniolă, dar au cîștigat și locul I la etapa europeană a concursului”, îmi spune Maria în timp vocea i se precipită iar ochii i se fac din ce în ce mai mari. Acum se pregătesc pentru un concurs la București, iar dacă vor cîștiga vor merge la Sofia cu trupa de teatru, acolo unde se va ține etapa europeană. „Îmi iubesc elevii de aici. Sînt foarte pasionați de ceea ce fac, nu îi deranjează să vină la școală sîmbăta sau duminica dimineața. Chiar ei m-au întrebat asta și mi s-a părut minunat”.
Cu toate că nu o deranjează să vină în weekend la școală, acestea sînt zilele în care Maria vizitează Iașul și încearcă să învețe limba română. Își amintește cu plăcere de sărbătorile dedicate Cuvioasei Parascheva. „Asta mi-a adus aminte de casă și m-a făcut să realizez că semănăm foarte mult. Și în Spania sînt asemenea sărbători, iar oamenii așteaptă să se închine la fel ca în România.”
Dacă îi spui de bucătăria tradițională românească femeia exclamă scurt „¡Oh Dios mío!” (trad. O, Dumnezeule) și apoi începe să enumere bucatele pe care le-a încercat, îmi povestește despre sarmale, despre cașcaval, dar și despre alte brînzeturi pe care le pronunță greoi. Și-a făcut un obicei ca în fiecare sîmbătă dimineață să meargă la cumpărături, însă evită magazinele și îi place să meargă în piață și să se piardă printre tarabe. „Totul este natural aici, atît oamenii cît și mîncarea. România de fapt este plină de lucruri minunate.”
Adaugă un comentariu