Învățatul, ca la 20 de ani

Nu ne place să ni se impună. Avem 20 de ani și cre­dem că nu mai are nimeni dreptul să ne spună ce să facem. Şi dacă tot mai încearcă profesorii să ne dea teme, vrem să vedem ce se întîmplă dacă nu o scriem. De regulă, învăţăm pentru note şi cam atît. M-am sur­prins de multe ori spunînd că nu am timp să învăţ ori să mă preocup mai mult de școală. Cînd cuvintele îmi ieşeau din gură, mi se întîmpla să le cred, şi cînd terminam de vorbit mă vedeam rostind asta în mall, în cafenele sau la plimbare cu vreo prietenă.

Timp este. Îţi faci pentru ceea ce te interesează, dar nu o să-l risipeşti învăţînd ceea ce ţi se impune, și atunci alegi să faci ceva mult mai „util” cu el. Vreo zece turnee de poker, de exemplu. De învăţat, înveţi oricum din toate cîte puţin. Matematică atunci cînd iţi iei restul de la shot-uri, engleză cînd te uiţi la fil­mul dinainte de culcare şi anatomie cînd mai treci pe la sală. Şi chiar dacă nu te închizi în camera de cămin ca să înveţi pentru facultate, ci eşti mai preocupat de viaţa socială, tu ştii că nu-i chiar un lucru atît de rău. Mai sînt și alte „chestii” pe care trebuie să le înveţi şi pe care profesorii nu le predau în sălile de curs. De pildă, cum se cîştigă respectul şi cui să îl oferi, cum funcţionează banii, în cine să ai încredere și cum să te vinzi sau cum să-ţi construieşti relaţii.

Şi totuşi, de ce nu au timp studenţii să înveţe? Așa-zisul „studiat” devine o prioritate doar în pe­rioa­­da sesiunii. Pînă atunci, studenţii au timp doar pentru ceea ce îi pasionează, iar cînd vine vorba de altceva, sînt foarte ocupaţi. Chiar dacă e vorba doar de o ţigară.

Ramona LOZNEANU