Înot pe trotuar
Pastila de după 30 martie 2014 Niciun comentariu la Înot pe trotuar 3Pe pista de alergare ne înscriem trei oameni. Fără tocuri, fără genți voluminoase și fără a fi atleți, pornim uitîndu-ne la ceas. De la trecerea de pietoni și pînă în stație se împart ghionturi, se mai aruncă cîte o privire în spate ca nu cumva autobuzul să treacă pe lîngă, încercînd cîte o unduire lascivă pe după copacii cu care ne-am obișnuit că trebuie să stea în mijlocul trotuarului. Parcă nici tonetele cu haine în care de cele mai multe ori ne agățăm fără să vrem sau pe care ni le scoate vîntul în cale nu ne mai deranjează. Sînt acolo de cînd sîntem și noi prin cartier și le cunoștem deja năravurile. Ne scuturăm și ne încordăm pentru că trebuie să ajungem la destinație înainte de a ni se închide ușile în nas.
E dimineață, iar ceața încă nu ni s-a ridicat de pe ochii. Începem să alergăm, luîndu-ne la întrecere cu autobuzul, conștienți că vom cîștiga. 30 de secunde cît stă la semafor plus încă alte zece pînă semnalizează că intră în stație, iar noi vom fi acolo, pregătiți să ne aruncăm în mulțimea din autobuz gîfîind. Doar că astăzi nu s-a mai deschis pista de alergare. De fapt, nici trotuar nu mai există, ci doar o groapă mlăștinoasă și cleioasă în care rămînem înțepeniți. Pierdem cele zece secunde. Autobuzul trece pe lîngă noi, iar în spate sînt și alții cărora nu le vine să creadă. Pleoscăim din picioare, ne îndesăm mai bine sperînd că ni se vor dezlipi tălpile și le aruncăm o privire fugară muncitorilor care continuă să găurească trotuarul. Mai bine ne-am muta pista pe șosea, se pare că trotuarul a fost răpit de gropi și mlaștini.
Adaugă un comentariu