Omul plajei de 1 Mai, între chiul, manele și propagandă electorală

Adolescent, student sau politician, omul plajei de 1 Mai este unul care-și caută publicul. E gata să se răsfețe, să se rupă-n figuri, cu sau fără discernămînt. Fie că și-a luat vacanță, fie că muncește asiduu, vrea să impresioneze. Se dă liber, nonșalant, important e să „stea lîngă cine trebuie”. Poza socială, dublată de poza de Facebook, e ceea ce trebuie cînd manelele urlă, orașele sînt în paragină și școala în plop. Însă nu asta contează. Sfîrîitul grătarelor să spele toate păcatele, hărmălaia să acopere pustiul și noi toți să ne bucurăm. De ce altceva decît de o îndestulare de lipsa căreia ne plîngem în timpul anului. Nimeni nu mai știe ce e cu 1 Mai-ul ăsta, de unde vine și de ce se sărbătorește. Potrivit glumelor, noi, românii, am trebui să fim mai reținuți în a serba ziua muncii. Însă, cîtă vreme vedem că alții nu-s, noi de ce să nu aruncăm mîinile în aer a nepăsare? Doar pe urmă oricum o să ne pocnească spinarea. 

• Ioan STOLERU – Premierul Victor Ponta a ajuns cu barca din Teleorman pînă în Constanța
• Madălina OLARIU – O zi cu omul plajei
• Cătălin HOPULELE – Fii oaia neagră, nu ciuma turmei!
• Andrei MIHAI – Amintirea unui pionier întîrziat
• Cătălina DOBROVICEANU – Un record la Tetris
• Doina SÎRBU – O sută de oaspeți nepoftiți