Licența, o afacere de 150 de euro

Honoris fără Causa, Subiectele săptămînii 1 comentariu la Licența, o afacere de 150 de euro 8578

Salut! Numele meu este Ovidiu Sava și sînt student în anul al III-lea la Facultatea de Litere. Peste o lună trebuie să-mi susțin licența și să-mi obțin diploma de absolvent. Partea proastă e că, deocamdată, nu mi-am pregătit nimic. Iar în calea către nota maximă nu stă doar acest zid, ci și cursurile pe care le-am mai sărit din cînd în cînd. Așa că, săptămîna aceasta am răsfoit grupurile de pe Facebook, paginile de pe Google și agenda telefonică în căutarea cuiva care să scrie Licența pentru mine. Iar piața nu este una goală. De la țepari care cer un avans și se fac dispăruți a doua zi, pînă la grupări dubioase care au membri în toate orașele universitare. Toți promit că lucrările sînt „neplagiate” și „de nota 10”, pentru aproape orice subiect la care mă pot gîndi. Totuși, singurul capitol care nu se negociază nicăieri sînt banii. Iar cu aproximativ 150 de euro, pot demonstra la sfîrșitul lui iulie că am terminat o facultate. Cu 10!

Unul din primele rezultate atunci cînd scrii „Licență” pe Facebook e „Licențe Neplagiate”, un grup por­nit de un tînăr încă din 2011, care, pînă acum, se laudă cu o „rată de pro­movabilitate de 100%”. Des­co­păr că cei care oferă aceste servicii nu doar îmi pot scrie Licența, ci îmi pot face și prezentarea. Ba chiar promit că mă vor pregăti și pentru momentul în care voi sta în fața comisiei, explicîndu-mi cum tre­bu­ie să mă comport și la ce întrebări să mă aștept. Totul, desigur, contra unei „sume mici” de bani în plus.

Sun imediat la numărul de tele­fon afișat pe pagină, la care îmi răspunde o fată. Aceasta îmi ex­pli­că că nu facultatea sau domeniul re­pre­­zintă o problemă, ci dacă știu sigur ce să le dau să-mi facă. Iar după ce ar urma ca eu să trimit exact tema și structura la care m-am gîndit, „ex­per­tul nostru mai întîi se do­cu­men­tează din cărți și articole, după care scrie 100% original lucrarea de Li­cen­ță”.

Deadline: două săptămîni

Totodată, chiar dacă mai e o singură lună pînă la deadline, tî­nă­ra mă asigură că în două săptămîni totul e gata. Apoi, ar urma să ne în­tîl­nim, iar dacă mie-mi convine cum arată lucrarea o plătesc și o iau acasă, împreună cu prezentarea Power Point, care e gratis. Dacă nu, asta e. „Însă pînă acum nimeni nu a fost nemulțumit” replică vocea de la telefon. Totuși, din in­for­ma­ți­i­le de pe Internet, tinerii sînt din București, iar eu din Iași. Cum am putea să ne întîlnim? „Aa, păi nu-i nici o problemă! Avem reprezentați în toate centrele universitare”. Cînd  vine vorba de preț însă, încep să-mi pierd interesul, pentru că aceștia cer pentru o lu­cra­­re (indiferent de numărul de pa­gini) 210 euro.

Spre deosebire de celelaltă pa­gi­nă de Facebook, licente.info pare mai „serioasă”. Nu se găsesc pe ea postări legate de prețuri și oferte pentru lucrări, ci se postează știri din mediul academic. Însă, dacă treci de anunțul care spune că oferă „consultață și îndrumare” în „re­a­li­za­rea proiectelor de diplomă” și dai click pe linkul către www.licente.info, povestea se schim­bă. Cei din spatele paginii nu se ofe­ră doar să scrie lucrări de li­cen­ță, ci și dizertații, atestate, proiecte, referate sau lucrări pentru grad. Pre­țul de la care pornește o lucrare de licență este de 300 de lei, și va­riază în funcție de complexitate sau de numărul de pagini.

După ce sun la numărul de te­le­fon afișat pe site, un tînăr îmi ex­pli­că că-mi poate scrie licența în a­pro­xi­mativ trei săptămîni. Se poate și mai repede, însă pentru asta ar tre­bui să plătesc cîteva zeci de lei în plus. Și deși încerc să-i explic că vreau doar să mă informez și că sînt încă nesigur dacă vreau să cum­păr sau nu, acesta își notează deja tema pe care vreau să o apro­­fun­dez, numărul de capitole, pa­gini și cînd aș avea nevoie de li­cen­ță. „În maxim trei săptămîni e gata. Acceptăm toate metodele de plată, transfer bancar, ramburs sau di­rect, iar noi îți trimitem Licența în for­mat digital”. De asemenea, bărbatul a­da­ugă că, dacă vreau, pe parcurs ce se lucrează la licența mea, îmi poa­te trimite cîte un demo ca să văd care e „stadiul lucrării”. Iar dacă pre­țul la care convenim e prea ma­re pentru buzunarul meu, site-ul oferă o reducere de maximum 25%, în funcție de cîți alți prieteni con­vingi să-și cumpere la rîndul lor licența.

Autorii fără nume

Nu trebuie neapărat să pără­sești orașul pentru ca să poți face rost de o lucrare de diplomă în cazul în ca­re studenții nu vor să riște pe In­ter­net. De exemplu, Vlad face pe in­ter­mediarul între cei care doresc o licență și cei care le fac, tot el fiind cel care negociază și suma finală. „Cu cei care fac lucrările am niște acorduri mai clare. Ei îmi spun cît vor pe lucrare, iar eu mai pun un mic adaos, cît să-mi iasă de un pachet de țigări. Plus că, dacă nu cunoști pe cineva care să te recomande, nu vor să riște nici cei care fac aceste lucrări și nici cei care le vor. Eu mă asigur că lumea e de încredere. Sînt un fel de notar”, a declarat Vlad, student în ultimul an la Facultatea de Geografie.

486 hc 2

Cît despre cei care scriu astfel de lucrări, aceștia se feresc în a se face cunoscuți în grupuri mai largi și se promovează fie între prieteni, fie în grupuri mai restrînse pe Fa­ce­book. De asemenea, ei lucrează fie singuri, fie în echipe de cîte doi sau trei oa­meni. „Sînt eu cu încă doi pri­eteni. Lucrăm pe bucăți și îm­păr­țim banii în funcție de cît a lucrat fie­ca­re. A­vem deja un fel de bază de date cu cărți scoa­se de pe Internet sau co­pii xe­rox. Păcat însă că nu avem de lucru tot timpul anului. Stu­den­ții își amin­tesc că au licență abia în ul­ti­mul mo­ment, iar în perioada asta sîn­tem foarte aglomerați”, a de­cla­rat Andrei, student la Facultatea de Is­to­rie.

Nou în această afacere este și Cătălin, absolvent al Facultății de Teologie. Acesta a început prin a le fa­ce temele colegilor de facultate, iar pe măsură ce aceștia ajungeau să îl cu­noască, la ajutorul său au în­ce­put să apeleze nu doar colegii mai mici, ci și cei mai mari. Mai apoi, de la teme de zece pagini pentru care ce­rea și cîte 50 de lei, Cătălin s-a apucat de realizat atestate pentru cei de la Seminariile Teologice, pentru ca­re cerea între 100 și 200 de lei. Lu­cră­ri­le de licență sînt un „teren” nou, dar tînărul spune că me­ri­tă.

„Chiar dacă îmi ia și cîteva luni să termin o lucrare de minimum 60 de pa­gini, în a­celași timp mai pot să fac și două sau trei atestate pentru că nu pot lucra non-stop la o licen­ță. Plus că durează pî­nă fac rost de cărți sau articole. Pe ultima licență am luat 100 de eu­ro, dar asta pentru că mi-a dat respec­ti­vul o licență în fran­ceză. Am găsit pe cineva care mi-a tradus lucrarea res­pectivă pen­tru 400 de lei, iar eu am mai scris un capitol de 20 de pagini. De obicei însă, iau între 150 și 250 de euro pe o licență, în func­ție de cît de repede vrea lucrarea sau cît de complexă este tema”.

Astfel, fie că își cumpără licența de pe un site specializat sau au co­legi care o scriu în locul lor, stu­den­ții nu pot fi prinși cu mîța-n sac de către comisii. Iar asta deoarece, în majoritatea cazurilor, respec­ti­ve­le licențe sînt originale, iar pro­fe­so­rii nu au cum să-i verifice dacă nu­me­le autorului este într-adevăr cel de pe copertă. Iar pînă în mo­men­tul susținerii, studenții au timp be­re­chet să citească măcar o dată con­ți­nutul propriei lucrări. n

de Iulian BIRZOI și Andrei MIHAI

Autor:

Andrei Mihai

Secretar de redacție la Opinia studențească, student în anul al II-lea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” , secția Teologie Didactică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Un comentariu

  1. daniela 9 martie 2015 at 20:00

    Admitere, admitere, admitere!

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top