Ouăle kamikaze în război cu Legile lui Newton

Aveai nevoie de aptitudini speciale vinerea trecută ca să te poți înscrie la „Red Bull Gravity Challenge”, iar una dintre reguli a fost ca în fiecare echi­pă să existe cîte trei specialiști. Un„cOUrdo­nator proiect” care să gîn­deas­că o trăsnaie zbură­toare, un „spe­cialist în Fizica Găl­benușului” care să știe la cîte bo­bîr­nace rezistă un ou și un „Aerodi­na­mician Șef” care să calculeze parametri ca viteză, presiunea sau direcția vîntului. Ast­fel, aproape 100 de „pro­fe­sioniști în domeniu” s-au adunat în fața corpului B a Universității „Alexan­dru Ioan Cuza”, unde i-au arătat „Domnului Newton” că chiar și le­gile fizicii pot fi încălcate.

Căpitanul echipei „Două ouă și-un cocoș” e sigur că dispozitivul său ar putea ateriza și de pe lună da­că ar putea, explicîndu-ne că o sur­să de inspirație în proiectul lor a fost și Mihai Eminescu. Nu știm sigur la ce se referă, iar moderatorul ne face semn frățește să-i aplaudăm „pen­tru că eu unul nu am înțeles nimic”.

Nu reușim să-i încurajăm prea ta­re, căci deasupra noastră, din cau­za unor defecțiuni mecanice, un alt dis­pozitiv prezentat anterior deviază de la traseu și se lipește de asfalt pre­cum o clătită. Toți privim înmărmuriți, în timp ce unele voci spun că „nimeni nu ar fi putut scăpa cu viață de la o ase­menea catastrofă”. Deodată, prin­tre studenți își face loc panicat și un tînăr cu un halat alb ce se repezește cu o trusă medicală către locul acciden­tului. Doctorul Ouatu se aruncă pe burtă, caută semne de viață, însă o­chii săi dezamăgiți și balta de „sînge” galben nu înseamnă decît un singur lucru. Oul nu a avut nicio șansă.

Omleta gravitațională

Printre minunățiile tehnice ga­ta să încurce gravitația se numără și un colac de salvare cu picioare, pasa­ge­rul fiind sprijinit în mijloc de niște car­toane lipite cu scoci. Domnul „Ma­caragiul”, responsabil cu ridicatul in­vențiilor la cei 12 metri se uită pie­ziș, pesemne că nu prea are încredere în reușita oului kamikaze. Aceeași im­presie o lasă și portarul de la uni­ver­sitate, care după ce inspectează sis­te­matic dispozitivul, își dă șapca ar­să de soare jos și se scarpină pe scă­fîr­lie zîmbind ghiduș.

Calculînd cea mai bună traiec­to­rie pînă la tigaia de dedesubt unde oul trebuie să debarce, cOUr­dona­to­rul dă drumul colacului și cască ochii aproape îndeajuns cît să-l cuprindă pe zburător cu pleoapele. Trăsnaia reu­șește să ajungă unde trebuie, dar nimeni nu mișcă nimic pînă ce doc­torul nu ajunge la pilot ca să-i fa­că analizele. Domnul Ouatu se ri­di­că bucuros în picioare și ne dă Ok-ul. Acesta a supraviețuit! Singurul neim­presionat de această realizare e un tî­năr cu un sacou albastru și o pă­lă­rie ca de pirați. Puțin plictisit, domnul New­ton învîrte cîteva hîrtii pe care se află punctajul echipei: 25 de pun­cte. Ar fi obținut mai mult doar dacă oul s-ar fi lipit nevătămat de pămînt, în­să n-a fost să fie.

La fel de ingenioase ca inven­ții­le sînt și numele echipelor, fOUtastic 3, YOLOu, ImpOUderabilitate, EGGs­perts, Gălbenușul Agitat, Electric Yol­ks ș.a., prezentîndu-și toate, pe rînd, dispozitivele. De la cele mai com­plicate realizate pînă la cele cu ba­loane, doze goale de suc, papuci vechi sau saci de gunoi pe post de parașută. Totuși, singurii care s-au gîn­dit la confortul oului au fost niș­te studenți veniți direct din Zona 51, echipa Aero, pregătindu-i zbură­to­ru­lui „o cameră de zi în care să se re­laxeze cît timp se află în aer”. La si­guranța oului s-au gîndit și cei din EGGminator care inspirați de fil­mul „Up”, au venit cu o cloșcă din carton de care au legat mai multe baloane. Iar spre deosebire de alte experi­men­te eșuate, EGGminatorul levitează ca o pană deasupra noastră și ajunge în siguranță în „tigaie”. Din păcate, co­baiul a rămas la căldurică în cloșcă și nu a vrut să iasă în lume, iar de aceea băieții primesc doar 25 de puncte. Su­părat, unul dintre specialiști ia cu gri­jă oul din burta „mamei” și îl stri­vește de casca de ingineri pe care o are pe cap, unde pe o bucată de hîrtie scrie că „No eggs were harmed du­ring our tests” (n.r.: Niciun ou nu a fost rănit în timpul testelor).

După încă cîteva încercări în ca­re doar cîteva invenții simple reu­șesc să-l facă pe domnul Newton să acorde punctajul maxim și să refor­mu­leze Legea Gravitației, experții eșuează unul după celălalt. În ur­ma lor nu rămîn decît cadavre, pe care  unul dintre organizatori trebuie să le curețe. La fel și acum, dar în loc să dea la o parte omleta, tînărul își ia mă­tura, o ascunde la spate și se înde­păr­tează precaut de accident. La locul tra­gediei apare de nicăieri o găină cu adi­dași, care se pune în genunchi și își pune mînile aripile pe cap. To­tuși, uită rapid de toți puișorii sacrificați și pare că înnebunește fugind de co­lo-colo atunci cînd primește o doză de Red Bull.

Încercînd parcă să vorbească pe lim­ba găinii de mai devreme, unul dintre membrii echipei „Ouă tari” ex­plică planul de bătaie: „Cotcodac-cot­codaaac, cot-cot-cot-cot-codac. Iar apoi o să cot­co-cotcoodac pînă ce ajunge să cot-cot-cotcodac”. Din nefericire, in­venția lor care a însemnat un prezer­vativ umflat pe post de parașută și o cutie de carton, s-a făcut țăndări la im­pactul cu pămîntul. La fel și oul. Ne­dumerit, moderatorul ia găina uma­­nă de gît și o întreabă: „Pînă la ur­mă ce a fost primul? Oul sau găina? –Co­coșul!”.