Noi din țară evadăm

„Ne facem bagajele și plecăm!”, era replica pe care marea majoritate a studenților o posta pe rețelele de socializare cînd abia apăreau primele exit-poll-uri. Mie, dacă aș fi cumva președinte, mi-ar fi rușine ca tineretul, studenții și tot ceea ce reprezintă viitorul țării pe care o voi conduce nu m-ar vrea și, mai mult, ar spune că pleacă din țară dacă cîștig alegerile. Dar e cam nepotrivit să vorbești de rușine în context politic. Însă, chiar nu mi-ar tresălta inima de fericire să știu că mă vor doar babele, moșnegii, oamenii de la țară și alții ușor de fraierit cu afișe, vorbării și mici pomeni, care au rămas fixați pe un partid, indiferent de cine îl reprezintă. Decît să mă știu înjurat și huiduit, adică întru totul nedorit, de generația care și peste cîțiva ani va reprezenta tot viitorul României, mai bine aș pleca eu din țară, m-aș ascunde într-o pădure și nu aș spune vreodată cine sînt.

Ceea ce este însă cel mai grav este faptul că unii tineri nu glumesc atunci cînd spun că își fac bagajele și pleacă. Pe bună dreptate, nu mai vezi niciun viitor.  Nu mai vezi nici rostul de a sta într-o țară condusă de cineva care se aliază la nevoie cu oricine pentru a ieși basma curată, care își însușește merite ale românilor și care, foarte important de asemenea, nu își cere niciodată scuze, ci neagă mereu că ar fi spus ceva. Ceea ce nu face contracandidatul său, care măcar își asumă și vrea să îndrepte măcar verbal ceea ce poate a spus în grabă.

Însă cele și cele mai amuzante sînt conturile sale de social media, ale căror postări ajung mai ales la urechile tineretului (ceea ce e foarte bine) și care îl fac să cadă din extrema celui interesat și mîndru de toate reușitele țării în extrema penibilului atunci cînd dă rateuri. Și așa o să tot fie următorii patru ani. Un măscărici.