„W A S D” în loc de crampoane

Niciodată nu mă simt mai bătrîn decît atunci cînd vin acasă pe jos și trec pe lîngă stadioanele din Tătărași.

Aruncîndu-mi pri­vi­rea peste porțile masive cu a lor scoar­ță nelipsită de rugină îmi a­duc aminte că acum vreo zece ani pro­blema noastră atunci cînd ne în­torceam de la școală era că nu a­veam unde să batem mingea. Sta­dio­nul era aproape în permanență plin, iar noi jucam în funcție de ce gă­seam liber.

Dacă găseam un petic de pămînt, era fotbal, dacă era o poartă, jucam baraj. Iar cînd nu gă­seam nimic, jucam împotriva bă­ieților din Metalurgie. Nu prea ne plăcea să jucăm împotriva lor pen­tru că de obicei eram mai pu­țini și oricum în fiecare săptămînă cartierul nostru juca împotriva lor. Astfel, riscam ca inamicii să ne des­copere noile scheme învățate în pa­uza mare.

Însă cînd prindeam un loc, nu mai plecam de acolo pînă ce nu se lă­sa întunericul sau ne trăgeau pă­rin­ții de urechi să ne scriem temele ca să ajungem doctori sau avocați. To­tuși, noi visam că o să ajungem mari fotbaliști și ne gîndeam perma­nent ce echipe ar fi demne de talen­tul nostru. Iar pe teren, nu ne mai stri­gam Andrei sau Mihai, ci See­dorf, Zidane sau Beckam, alter-ego-urile noastre imaginare pe care le pur­tam cu mîndrie.

De multe ori ră­mîneam cu vînătăi la picioare, ju­lituri, ori febră musculară, însă nu se comparau cu momentul în care înscriai golul victoriei.

Astăzi, stadionul este gol și com­plet mut fără țipetele de „pa­să” sau „gol”. Rar mai văd cîte o poar­tă ocupată, de obicei chiar de cei a­lă­turi de care am copilărit. E oarecum ciudat să testezi pe pielea ta ve­chiul clișeu cum că „nimic nu mai e ce-a fost”.

Ai putea zice că-i vi­na calculatorului că aproape ni­meni nu mai iese la o „victoria” sau „nem­țeas­ca” însă la noi parcă-i și mai și. Iar pro­ble­ma vine de la cap. În afară de Hagi care e pe cont pro­priu, singurul program de pro­mo­vare a fotbalului în rîndul tinerilor datează de cînd eram în clasa a șasea.

Iar mai nou, conform Pro­sport, ne mîn­drim cu fotbaliștii care au prins lista de „wonder­kids” din Football Manager 14 (n.r.: joc pe cal­1culator care simulează un campionat de fotbal din postura de antrenor). Cine știe, la anul poate vor ajung în „FIFA 15”.