De la Cicero citire

„În primul rînd, încearcă din răsputeri să dai campaniei tale mult fast, să fie strălucitoare, splendidă, să fie populară, de mare efect şi distincţie. Dacă va fi posibil, trezeşte în privinţa rivalilor tăi suspiciunea că sînt nelegiuiţi, desfrînaţi sau corupţi, în funcţie de moravurile fiecăruia.”

Mic manual de campanie electorală, Quintus Tullius Cicero. Ai tot acolo și e o carte subțirică, mai ușor de citit decît Paulo Coelho. I-a ieșit. A avut avantajul că era deja premier, deci în postura de a se arăta cu măsuri populiste pe toate canalele. A avut nevoie de un stadion în care să spună răgușit: acolo eu să mor aș vrea, acolo vreau eu să trăiesc! Și trăiește bine, ba chiar le-a scăpat printre degete și altora să se simtă bine. Cînd n-a fost vorba de măriri salariale, pe profesori i-au ales cu altfel de dări. Că li se dă cîțiva bănuți acolo pentru dezvoltare profesională, fie, că e în buza alegerilor, bravo! Sînt oameni cu carte, pot lua ce le dă o lege, sînt liberi să pună ștampila pe cine vor. Eu zic să profităm de campaniile dese și să luăm ce altfel ni se cuvine și în afara campaniilor.

N-a trezit numai suspiciuni de nelegiuire, ci și zelul unor pro­cu­rori puși pe arestări.

Iaca, fîs! S-a întîmplat și la case mai mari. Ne spune Cicero, negru pe alb: „Dat fiind că cel mai mare viciu de care suferă Roma este corupţia, care, punîndu-se me­reu la mijloc, dă la o parte cinstea şi demnitatea, străduieşte-te să-ţi cunoşti puterea de care dispui, adică să înţelegi că numai tu poţi să-i faci pe concurenţii tăi să se teamă cel mai tare de primejdia dării lor în judecată. Fă-i să se simtă supravegheaţi şi observaţi. „Pare-se că și asta a funcționat de minune.”

Bătălia lui care pe care, a lui cine trimite o echipă de filmare mai drăcoasă, a lui cine dă mai mult. Pe toate le-am înghițit la zeci de runde de alegeri. Politicienii români s-au înjunghiat, bătut, asasinat în scopuri po­li­ti­ce. Să dai găleți, pixuri, vacanțe și pelerinaje, ulei și ceva bănuți de buzunar sînt niște mizilicuri.

Dacă am da puterea celor care n-o doresc, poate că am avea dezbateri între candidați lipsite de țățisme jurnalistice, electorat neademenit de favoruri, programe electorale. Așa că alegem după aceleași criterii după care ne-am ales și șeful clasei la școală: după cît e de simpatic.
Roma, România…

de Andreea ARCHIP