Moldova, în hei-rup între Putin și Europa

În drum spre Chișinău, cele mai multe afișe electorale de pe stîlpi și copaci aparțin Partidului Liberal Democrat din Moldova, Partidului Democrat din Moldova și mai sînt unele roșii, cu o stea albă în mijloc și li­te­re chirilice, din care nu înțeleg nimic. Mai tîrziu aveam să aflu că sînt ale Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, partid nou înființat care pledează pentru federali­za­rea Moldovei, integrarea ei în Uniunea Va­mală (Rusia, Belarus, Kazahstan) și de­nun­țarea Acordului de Asociere cu Uniunea Eu­ro­peană. Pentru că alegerile din Republica Moldova de duminică, 30 noiembrie, nu determină doar cum va arăta vii­to­rul Parlament, ci și direcția pe care urmează să o ia țara: Europa sau Rusia.

Și la fel de împărțit e și electoratul; te-ai aștepta ca mai ales după recentele evenimente de peste granița de la nord-est, din Ucraina, dar și după atîta timp de dominație co­mu­nis­tă, oamenii să fie mai reticenți față de a­pro­pie­rea de Rusia. Însă „chiar dacă unele lu­cruri sînt evidente pentru noi”, îmi spune un tî­năr, „sînt alții care au trăit toată viața sub pro­pa­gandă rusească, care numai asta ascultă la radio și la televizor doar asta văd. Și-atunci ei cred toate chestiile astea și zic că este mai bine cu Rusia. În Ucraina ei cred că america­nii au pornit conflictul, că au venit acolo să le ia petrolul și Rusia doar îi protejează”. „Dar acolo nici nu e petrol din cîte știu, poate doar ceva cărbune”, intervine un prieten al tî­nă­ru­lui. „Nu contează, dacă propaganda ru­seas­că asta spune, ei asta cred”, îi răspunde primul.

Discuții pe bloc

Pe Ștefan cel Mare, bulevardul prin­cipal al Chișinăului, reprezentanți ai tu­tu­ror partidelor îmi înmînează pliante, flu­tu­rași, cărticele și ziare electorale. Îndes „Mă­rul”, „Stejarul” și „Vocea Moldovei” în buzunar și merg mai departe. Parcă mi­ro­sind că nu-s de-al lor, voluntarii Partidului Socialist mă ignoră, e a doua oară cînd trec pe lîngă ei și nimic. Mă enervez și insist, mă duc să le cer unul dintre ziarele în limba rusă pe care le împart trecătorilor. Poză mare cu Putin pe prima pagină, „Politicianul nr. 1 în lume”. Oricît aș încerca să mă ascund de el, Putin mă ur­mă­rește peste tot prin oraș. Îl văd pe panouri și pe bannere, zîmbește rece-mișelește stînd la masă cu doi socialiști moldoveni. Și-aproa­pe tot orașul e vopsit în roșu, pentru că cele mai multe afișe sînt ale lor. Din loc în loc mai vezi și cîte-un panou cu Ponta rămas de la pre­zi­den­țialele de peste Prut, care și-a adaptat al său „Mîndri că sîntem români” la contextul lo­cal și anunță aici „Mîndri că sîntem eu­ro­peni”, chiar dacă mulți din Moldova îl asociază mai degrabă cu partidele de stînga, care trag spre Uniunea eVamală.

Pe una dintre clădirile înalte de lîngă ma­gazinul Unic două afișe electorale parcă poartă o conversație ca doi vecini de bloc: primul spune „Înainte spre un viitor european” iar al doilea îl contrazice, „Mai bine să trăim în bunăstare alături de Rusia decît să fim săracii și datornicii Europei”. Unul e al Partidului Liberal Democrat, celălalt al Partidului Socialiștilor, prietenii lui Putin. „Ei zic că nu sînt aceiași cu comuniștii, da’ astea-s povești pentru bunei, sînt tot ăia”, îmi explică un tînăr.

Rusia, o religie de care nu te lași

Ajung în Florești, un orășel la 130 de ki­lo­metri la nord de Chișinău și centrul raionului cu același nume, unde, deși ilegal să dai alimente în campania electorală, cîțiva mem­bri ai grupării de tineret a Partidului De­mo­crat împart ciocolățele cu însemnele parti­du­lui; bunicele, de altfel. Lîngă primărie, Consi­liul Raional Florești, în spatele unui avizier pe care scrie „TRECUT – ACTUALMENTE – VIITOR”, cu diverse afișe, stau cîțiva co­mer­cianți cu lăzi de fructe și legume rîndui­te lîngă dubele și mașinile lor. Vreo doi stau chiar înăuntru, în dubă, și își vînd produsele de-acolo.

„Am să votez ce-am votat și pînă acum. Știi cum e? Și cu religia, m-am născut cu una, n-am să mă dau acum la alta. Am făcut armata la ruși, dar eu știu cine-i rusul, să nu credeți că nu știu”, spune un șofer de taxi care meșterește la ma­și­nă în fața blocului.

Mi se povestește că de cînd au primar comunist, și cetățenii votează în mare parte tot cu comuniștii. „Am să votez ce-am votat și pînă acum. Știi cum e? Și cu religia, m-am născut cu una, n-am să mă dau acum la alta. Am făcut armata la ruși, dar eu știu cine-i rusul, să nu credeți că nu știu”, spune un șofer de taxi care meșterește la ma­și­nă în fața blocului, lăsînd de înțeles că le cu­noaște și rușilor cusururile, dar tot cu ei are de gînd să voteze. Mulți sînt reticenți și nu vor să spună pe cine au de gînd să aleagă, însă nu e greu să le ghicești intențiile din felul în care vorbesc. Sînt și dintre cei care nu mai vor cu comuniștii și ar alege oricare dintre partidele de dreapta, doar că încă nu s-au ho­tă­rît care. „Votăm cu direcția, partidul nu știm. Direcția e unică, nu cu Rusia”, spune o fe­meie care stă de vorbă cu doi vecini în fața magazinului alimentar din cartier.

„Votăm cu Europa pentru că tinerii vor să-și facă viitorul”

Comuniștii convinși nici nu vor să-ți vorbească în română, te abordează cu rusa și dacă nu te conformezi îți închid în nas. Deși mulți dintre ei știu limba, nu vor să audă de ea. O bătrînă povestește că ea nu vrea în Europa, pentru că acolo impozitele sînt de 50% și „accentul se pune mai mult pe individ, nu pe comunități”, așa a auzit ea. În plus, fiul ei e în Germania de ani de zile, un­de lucrează și duce un trai bun, dar în veci nu și-ar aduce și familia acolo, după el, de unde femeia trage concluzia că nu are cum să fie un loc bun. Membrii partidelor de stîn­ga din țară au răspîndit de ceva vreme un zvon ce-i sperie pe oameni, cum că „da­că se supără Rusia pe noi, trimite acasă toți mol­do­venii care lucrează acolo și o să fie jale în Republica Moldova”, spune o femeie care doar ce-a ieșit din magazin, cu o sacoșă într-o mînă și pîinea la braț, în cealaltă, convinsă și gata-gata să se ia la ceartă pentru Putin.

Însă nu doar bătrînii votează pro-Rusia. Nostalgia pentru comunism s-a transferat de la ei la copii și nepoți și găsești și printre cei tineri comuniști convinși. Alții spun că poa­te veni oricine la putere, numai să fie liniște. „Poate să vină și Rusia, numai să fie pace, să se liniștească odată lucrurile și să nu mai stăm cu frica războiului peste graniță sau poa­te chiar la noi”, îmi spune o fată. Vîn­ză­toarea de la una dintre alimentarele din oraș primește pe toată lumea cu prietenie. „Vo­tăm cu Europa pentru că tinerii vor să-și facă viitorul”, spune femeia. „Noi am votat cu comuniștii și-am văzut cum a fost și nu ne-a fost prea bine. Cum vor copiii, de-acum e pentru tineret”, o completează o vecină.

***

Din iunie 2014, Ucraina are președinte pro-european. De săptămîna trecută, și România are un nou președinte pro-european. Rămîne de văzut după alegerile de duminică dacă întreaga regiune va privi încrezător spre Occident sau dacă Moldova va mușca din nada roșie a lui Putin, cu care va trage toată zona înapoi cu lanseta de­co­ra­tă cu seceră și ciocan.