Actor în povești pentru copii

Sacoul, cravata, cămașa sau cos­tumele la patru ace, nu sînt cele mai populare în garderoba Alexandrei-Mihaela, studentă în anul doi la Fa­cultatea de Economie și Adminis­tra­re a Afacerilor. Preferă un stil lejer, dinamic, iar de aproximativ șapte lu­ni poartă fără să se sfiască și costumul lui Olaf, Minnie, Mikey, Pluto, Puffy sau Goofy. A început să lu­cre­ze ca mascotă pentru o grădiniță de prin luna iulie cînd a fost rugată de o colegă să o înlocuiască în zilele de weekend pe terenul de joacă. I-a plă­cut și a rămas în continuare.

Fata cu părul roșu și ochii mari, al­baștri zice că încă se mai uită cu drag la desene animate. S-a atașat mult de rolurile pe care le-a jucat pî­nă acum, chiar dacă firma la care lu­crează are un număr mic de costu­me de mascote. Ar vrea cel mai mult să fie Donald Duck pentru că „este amuzant, împiedicat și foarte aiurit, ceea ce mă descrie perfect, pentru că face multe prostii, cum fac și eu de alt­fel”. Îmi povestește cu entuziasm că a visat să facă teatru, dar mama ei s-a opus mereu. Economia și-a ales-o prin clasa a X-a, cînd și-a dat sea­ma că din artă nu-și va putea cîștiga exis­tența. „În ceea ce fac eu oricum port ideea artistului, îmi plac copiii la nebunie și ador să văd lumea zîmbind, această stare îmi dă o doză permanentă de energie”. Alexan­dra este singură la părinți, a avut o co­pi­lărie fericită și spune că asta o mo­ti­vează cel mai mult să petreacă timpul cu copii. „Cred că-i iubesc și din mo­tivul că nu am avut cu cine să mă joc cînd eram mică” , spune Ale­xan­dra cu zîmbetul larg și ochii plini de lumini jucăușe, dar și cu o oarecare nostalgie.

S-a atașat mult de rolurile pe care le-a jucat pî­nă acum, chiar dacă firma la care lu­crează are un număr mic de costu­me de mascote. Ar vrea cel mai mult să fie Donald Duck pentru că este amuzant, împiedicat și foarte aiurit, ceea ce o descrie perfect.

Tînăra povestește că a fost me­reu energică, se implica în multe acti­vi­­tăți, concursuri, concerte la școală, emisiuni televizate. Prin acestea s-a obișnuit de mică să fie în centrul aten­ției, to­tuși își aduce aminte că îi era fri­că de personajele mascate. În pe­rio­ada co­lindelor se temea de „Capră”, „cînd veneau mascați fugeam prin casă, mă ascundeam pe sub paturi, pînă cînd mama m-a luat de mî­nu­ță și l-a ru­gat pe băiat să-și scoată mas­ca de pe față, atunci m–am potolit”. Această amintire o ajută mult să coreleze ceea ce a trăit atunci și copilăria mi­cu­ți­lor cu care se joacă. „Este o fetiță, Mi­ru­na, care efectiv începe să țipe ca din gură de șarpe, să plîngă foarte tare cînd vede mascotele, așa că într-o zi i-am zis: uite-te Miruna la mîna mea, acuș trebuie să mă maschez și ca să mă recunoști îmi voi scoate mă­nușa, deși inițial tot a început să plîngă, după ce am făcut gestul, s-a gîndit vreo două minute și a înce­tat”.

Alexandra aprinde o țigară și-mi zice scurt și cu vocea puțin ră­gu­și­tă că este foarte greu cînd copiii încep să plîngă sau cînd din cauza costumu­lui gigantic nu îi aude pe fiecare și trebuie să se aplece pînă la gura lor, apoi să le dea atenție tuturor pentru că scopul de bază este să distre­ze toți copiii. Recunoaște că uneori es­te un chin să porți costumația grea și groasă. „Vara efectiv mori de cald, transpiri, iarna este mai bine pentru că nu-ți este frig, de asemenea, trebuie să te miști, să ai grijă să nu-ți stri­ce co­piii costumul”. Activitatea animatorilor este bazată pe o energie enor­mă, entuziasm, in­ven­ție și idei noi. „M-a întrebat o dată un băiețel de ce nu am coadă, eu fiind cățelul Pluto, atunci i-am zis că am lăsat-o în fri­gi­der, iar el se gîndea de ce aș fi lăsat-o eu acolo”.

Se gîndește și la momentul cînd va avea proprii copii. Vrea mult să ai­bă o fetiță, pentru că este fas­ci­na­tă de fetițe. „Ar fi o Minnie în minia­tu­ră probabil, rozul e clasic pentru mine, ar fi o mică «fashion mo­del».” Pînă atunci, rămîne pe te­renul ju­căriilor și al mascotelor, pen­­tru că simte că are un suf­let de copil, dar și pentru că atunci cînd trece printr-o perioadă mai dificilă, se gă­seș­te un copil care să o facă să iasă din stare. „Ceea ce fac este pen­tru plă­ce­rea mea, pentru spiritul ar­tistic din mine, pentru că mulți bani nu ies din asta”.