Luptă chioară

Universitățile din Iași freamătă, la temperatură scăzută, ca o oală care clocotește la foc mic, în pregătirea unei săptămîni din aprilie, care începe pe 6 și se încheie pe 10. „Săptămîna altfel” marchează această zbatere pe care o au universitățile încă de prin decembrie, cînd se hotărăsc să își anunțe criteriile, locurile și condițiile de admitere pentru noul an universitar. Se zbat pentru atragerea, dintr-un bazin demografic aproape secat, a unui număr cît mai mare de studenți, pentru a putea să-și păstreze finanțarea din anii trecuți și să mai agațe cîteva fonduri pe domeniile interesante de la cei dispuși să plătească taxa de studiu. În situații de genul acesta, cu fel și fel de caravane trimise prin țară, ale unei singure facultăți, ale unei universități sau evenimente comune, cum s-a organizat anul trecut Iași Science Festival, ne putem da seama foarte ușor cît este miza de mică. Cînd instituțiile de învățămînt superior ajung să se bată pe studenți, e limpede că există o problemă, atît cu finanțarea universităților, cît și cu felul în care acestea sînt organizate.

Problema cea mai mare este momentan aceea a găsirii unei soluții pentru unificarea tuturor universităților sub același nume. Putem vorbi de colaborări între ele, există tot felul de consorții mai puțin sau mai mult oficiale. De fapt, cadrele didactice și cercetătorii sînt cei care păstrează legăturile vii, cu proiectele comune și lucrările realizate în colaborare.

Însă discuțiile despre fuziune nu se poartă niciodată cu ușile deschise. Se șoptește, se fac planuri, se discută între patru, sau șase ochi, se mai anunță pompos pe la unele evenimente, dar nu se face, concret, niciun pas în această direcție. Universitatea din Iași nu se va întegi niciodată, din cauza orgoliilor. Însă un grup de două-trei universități unite va putea să devină o forță nu doar pe plan internațional, unde miza e în clasamente, rank-inguri și topuri, ci și pe plan național, unde miza e numărul de studenți. Un astfel de colos format ar atrage tineri din toată țara, nu doar din Moldova, și ar putea să pară atractiv și pentru tinerii din străinătate, alții decît cei care vin în Iași sperînd să treacă mai ușor Medicina sau să descopere fetele frumoase și băutura ieftină.

Iar pe plan internațional, cu prestigiul unei astfel de construcții în spate, altfel se vor putea prezenta profesorii și cercetătorii ieșeni la conferințe internaționale și vor avea o cu totul altă deschidere atunci cînd se pune problema locului de proveniență. Ungaria a putut să realizeze astfel de construcții, prin măsuri nepopulare dar eficient. În capitala Moldovei, încă nu.

Universitatea din Iași bîntuie ca o fantomă prin cele cinci sedii universitare răsfirate prin tot Iașul. Nimeni nu o alungă, nimeni nu o invocă, dar toată lumea o deplînge, iar mulți îi cîntă prohodul înainte s-o lase, măcar, să învie.