Tată, cum mai eşti?
De pe scena Iașului 22 martie 2015 Niciun comentariu la Tată, cum mai eşti? 12Florin Piersic a revenit pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi pe 17 martie, cu acelaşi şarm şi ironie nesecată, în pielea unui personaj pe care se pliază perfect. Alături de actriţa Medeea Marinescu a reuşit să redea în „Străini în noapte” dragostea părintească prin mister şi confuzie, condimentînd totul cu stropul necesar de umor.
Regizată de maestrul Radu Beligan, piesa ne conduce prin reacţiile psihologice ale bărbatului în condiţia de soţ, de amant, victimă şi, în cele din urmă, tată. Acţiunea dintr-un cadru strîns, o cameră de apartament cu canapele roşii din piele şi mobilă modestă, neagră, ne introduce în intimitatea personajelor. Sînt doar el şi ea, iar Frank Sinatra îi înveleşte în romanticul cîntec „Strangers in the night”.
„Să lăsăm hazardul să preia iniţiativa”, spune Pierre, care crede că în seara asta a cucerit-o pe Juliette. Însă hazardul are alte planuri pentru bărbatul înaintat pe cărarea anilor. Cu mişcări tandre, joviale, o serveşte pe tînără cu un pahar de băutură. Apoi se aşază lîngă ea pe canapele şoptindu-i vorbe ameţitoare. Brusc, totul se transformă, capătă nuanţe ameţitoare ce îl zăpăcesc pe bărbat. Juliette, cu chip angelic şi păr roşcat, cu gesturi naive, îmbrăcată decent, într-un costum gri, începe să îşi pună pe rînd măştile de prostituată, de jurnalistă şi de prietenă a soţiei lui Pierre. Nu doar actorul e derutat, ci şi publicul. Uşurinţa cu care actriţa îşi schimbă personalităţile te face să crezi că fiecare mască e un personaj real şi că de data asta chiar spune adevărul. Toate minciunile de o noapte au fost pretext pentru ca Juliette să descopere dacă într-adevăr tatăl ei vitreg este fericit cu viaţa pe care o duce şi dacă se mai gîndeşte uneori la ea.
Joc de suflet
Printre replicile, cînd ofensive, cînd amuzante, se strecoară filosofia unui bărbat neîmplinit care, fără să ştie, are o fiică vitregă. Acum are o nouă familie, o soţie frumoasă şi un băiat, prezenţi doar în povestiri. Însă mărturiseşte toate nemulţumirile vieţii în faţa personajelor pe care le joacă Juliette. Refuză să creadă atunci cînd tînăra spune că îi cere bani pentru o noapte de amor, şi, uimit de decenţa hainelor, îi spune că „pentru o prostituată, acum eşti îmbrăcată în civil”. Ca să îşi justifice acţiunile anterioare, tînăra spune că lucrează la ziar şi face un studiu despre fidelitatea bărbaţilor însuraţi. Apoi spune că a fost plătită de soţia lui ca să îi testeze credinţa faţă de ea. Fără să conştientizeze, bărbatul îşi pune sufletul în palmele ei. Găseşte alinare în vorbele de duh ale unei străine, iar noi aflăm ce apasă umerii bărbaţilor însuraţi.
Jocul psihologic îl provoacă să recunoască faptul că cei trecuţi de vîrsta tinereţii atrag femeile numai dacă au bani, că unii trăiesc doar din amintiri şi că timpul îndelungat petrecut alături de o persoană se poate sinucide prin monotonie. Esenţa constă în dragostea părintească ce vindecă pînă şi cel mai îndurerat suflet, iar un bărbat va putea înţelege femeile doar dacă este tată.
Adaugă un comentariu