Holograf a adus la Iași dragostea în stil sportiv
Șoc-șoc-groază! 17 mai 2015 Niciun comentariu la Holograf a adus la Iași dragostea în stil sportiv 24Deși nu ne aflăm nici în preajma zilei de 8 martie, nici a Zilei Îndrăgostiților, prezența trupei Holograf la Iași a fost o mostră de dragoste împărtășită femeilor prin versurile scrise parcă doar pentru ele. Miercuri, 13 mai, începînd cu ora 19.30, Sala Polivalentă a lăsat deoparte hainele sportive și s-a lăsat acoperită de inimioare și iubiri care durează cît o viață. Măcar prin versuri.
Luminile telefoanelor care se clatină în mîinile celor din primele rînduri sînt semnalul că pe scenă au urcat toți membrii formației Holograf și că deja au început să cînte. Astfel că, în cîteva minute, selfie-uri făcute cu spatele la scenă sau poze cu trupa în spatele căreia stă un ecran pe care scrie mare „Holograf Live” sînt deja postate pe rețelele de socializare. Pe ecranul din spatele scenei rulează imagini pline de inimioare roz sau roșii, iar fiecare melodie conține, dacă nu în titlu, măcar o dată în versuri cuvinte pline de dragoste.
Ceea ce le face pe femei, încă dinainte să înceapă concertul, să vorbească cu o voce pițigăiată de emoție și să-și cuprindă partenerii de braț. „Iar frate, alta lacrimogenă”, spune ironic un băiat din spatele scenei atunci cînd începe melodia „N-am știut”. Însă își schimbă repede părerea atunci cînd chitaristul își agață de gît un acordeon cu care, la început, pare doar să distreze lumea din sala imitînd mișcările unui acordeonist. Abia la refren începe să cînte efectiv, făcînd melodia să capete un ritm mai vioi, iar pe băiatul nemulțumit să rîdă zgomotos, amuzat de învîrtelile de pe scenă.
La stînga femei, la dreapta femei
Deși de obicei Sala Polivalentă este mai mult un loc preferat de bărbați, în seara aceasta, mai mult de jumătate dintre spectatori sînt femei. Bărbați singuri nu vezi, ci doar însoțitori, care parcă au fost puși cu mîna pe scaune și cărora li s-au dat instrucțiuni clare: vii cu mine, aplauzi și mă ții în brațe cînd e o melodie de dragoste. Asta observă și Dan Bittman, așa că pentru a se convinge, preferă să facă și un test după ce termină de cîntat melodia „Întoarce-te acasă” și să vadă cine țipă mai tare. „În mod normal, cîntăm melodia asta împreună cu Antonia, așa cum știți, însă pentru că nu este aici în seara asta, am cîntat și partea ei”, se simte dator solistul să explice de ce versurile, în mod normal un dialog între două persoane, pare de fapt un monolog.
Pentru că spectatorii aplaudă încă timid de pe scaune, solistul le spune doamnelor din sală că melodia următoare cu siguranță o să le facă să danseze. „Și băieții plîng cîteodată” le ridică pe doamne într-adevăr de pe scaune și să țipe. „Iar acum, haideți să vedem cîți bărbați și cîte femei sînt.” Și deși vocile femeilor sînt cu mult mai suave decît ale bărbaților, se pare că sînt mai puternice, bărbații părînd într-adevăr niște plîngăcioși. Pînă în spate, sunetul de pe scenă se aude înfundat și slab, pentru cei care nu știu versurile fiind greu de înțeles ce anume se cîntă. Însă atunci cînd vine rîndul publicului să cînte, sunetul se răspîndește în toată sala și sună aproape la fel de melodios ca originalul.
Publicul știe toate versurile melodiilor, și dacă tot se aud atît de frumos, piesa „Cît de departe” se cîntă la început pocnind din degete și apoi cu bătînd din palme. Același gest încearcă să îl imite și copiii din fața scenei, care se joacă nestingherit cu cîteva baloane albe, care reușesc pe parcursul serii să ajungă pînă în la ieșirea din sală. „Se pare că între timp ne-am deschis și o grădiniță cu program redus, așa că dacă nu aveți ce face cu copiii dumneavoastră, îi puteți aduce aici cu încredere”, spune rîzînd Dan Bittman și arătînd către copiii care își dau capul pe spate uitîndu-se după baloane.
Cu piesa „Să nu-mi iei niciodată dragostea” a crescut majoritatea tinerilor, iar cei care deja erau părinți o știu și ei. Un cuplu trecut de 50 de ani, venit împreună cu fiica lor, nu și-a mișcat privirea de la scenă de cînd au intrat. Însă cînd începe melodia, bărbatul ia mîna soției sale, o sărută și o apropie de fața sa, ca o mîngîiere. Deși ea la început nu pare impresionată de gest, hotărăște să umple locul liber dintre ei cu prezența sa, apropiindu-se de umăr, asemenea unor tineri îndrăgostiți.
Tineri care atunci cînd vine rîndul melodiei „Ți-am dat un inel”, nu se sinchisesc să facă cu ajutorul mîinilor, o inimă „mare cît inima mea”.
Adaugă un comentariu