Goran Bregovic a îmbrăcat hora românească în ritmuri balcanice

Luminile din centrul Iașului și cîntecele cu note deosebite, o combinație de ritmuri tradiţionale balcanice cu sonorităţi rock, au scos din case mulți tineri, cupluri și familii ce au venit la braț cu odraslele lor. Frigul serii nu i-a speriat pe aceștia să vină joi, 28 mai, de la ora 20.30, în fața Palatului Culturii, la concertul lui Goran Bregovic susținut alături de Wedding and Funeral Orchestra. Au dansat „Hopa Copa” pînă tîrziu în noapte în fața Palatului, în ciuda frigului care se lăsase afară.

Două femei îmbrobodite cu bas­male multicolore, îmbrăcate în hai­ne tradiționale balcanice, instrumentele de suflat din „alamă” ale Wedding Orchestra și glasul ră­gu­șit al lui Goran Bregovic au strîns un public numeros dispersat pe cele două maluri ale străzii din fața Palatului Culturii. În căutarea unui scaun liber sau dorind să se ascundă de vîntul rece al zilei de joi cei mai mulți spectatori s-au strîns cît mai aproape de scenă. Mai mulți tineri au găsit o „mînă de foc” pentru a se încălzi cînd au în­cins o horă presărată cu accente rock. Rîndurile celor dornici de mișcare au crescut cu picii care săreau ne­în­cetat, mai mult haotic decît să res­pecte rigorile vreunui dans propriu-zis.

Vînătorul și prada

Goran Bregovic – dirijorul, com­pozitorul și cîntărețul care a deve­nit un idol al tinerilor şi cel mai im­portant star al ţării sale, Bosnia și Herzegovina – le făcea semn celor din cor și orchestră cînd și ce me­lo­die să interpreteze. De mai mul­te ori acesta le-a mulțumit romilor cu care a colaborat pentru că, du­pă părerea lui, ei reprezintă „un po­por prigonit de europeni care are niște tradiții frumoase și demne de admirat”. În cariera sa, Bregovic nu a fost influențat doar de muzica balcanică, ci și de cea tradi­țio­na­lă țigănească. Astfel, artistul a co­laborat cu manelistul Florin Sa­lam pe care îl consideră „foarte t­a­len­tat” pentru a realiza piesa „Ho­pa Copa” pe care a interpretat-o la concertul din cadrul celei de-a III-a ediții a Festivalului Internațional al Educației (FIE).

Mai multe saxofoane, tobe, trompete și o chitară au început o nouă melodie într-un ritm lent, însă brusc aceasta a devenit foarte dinamică. Pe ritmurile cîntecului „Quantum Utopia” au dansat nu doar copiii, tinerii și adulții, dar și bannerul FIE purtat de vînt, fixat pe Palatul Culturii. Aveai impresia că acesta se mișcă concomitent cu notele muzicale de pe portativul imaginar al muzicanților. Uneori mă simțeam ca pe arena unui circ aștep­tînd să iasă un vînător, un tigru sau o leoaică, dar și o pradă ca cerbul, fiindcă melodiile însele aler­gau în galop ca să captiveze publicul a­mor­țit de frig. Unele compoziții mai dinamice se preschimbau în altele mai lente, iar cînd au răsunat cu­vin­tele „Party party party” toți cei din fața Palatului au început să aplaude.

De la marș la spectacol

Luminile proiectoarelor au pres­chimbat noaptea în zi, iar piața Pa­lat a fost prinsă în ghearele tra­di­ți­i­lor balcanice legănate de note rock. Goran Bregovic a concertat de mai multe ori în România, prima oară, în 1998, făcînd cunoștință cu publicul bucureștean. Ulterior a vizi­tat țara noastră în 2001 și în 2003. Cu toate că trupa Wedding and Fu­neral band numără 120 de muzicieni, dintre care un cor format din 50 de voci, la Iași au fost doar do­uă voci și șase instrumentiști.

Cînd ritmurile balcanice s-au pres­chimbat în ritmuri de tango a­tunci s-a auzit un strigăt de fete. Erau studentele de la Universi­t­a­tea Teh­ni­că „Gheorghe Asachi” din Iași, u­șor de recunoscut după tricourile albe identice și casca de pro­tecție de pe cap, care au rămas la concert încă de la început, de în­dată ce s-a terminat Marșul Absol­venților. „I will always be that man”, a concluzionat artistul la sfîrșitul tangoului. Pe fundal se auzeau stri­gătele unui bărbat care stătea pe scaun, indignat că cei din fața lui ba se ridică, ba se așază, ba aleargă printre rînduri, și care țipa de mai multe ori, gesticulînd repede, „Stai jos!”.

Goran Bregovic însă nu s-a lă­sat influențat de ce se întîmpla în fa­ța sa pe scenă, ci a continuat să cînte pînă cînd oamenii au uitat de tot de frigul de afară și horele s-au transformat în șiruri indiene ce ple­cau, spășite, spre casă.

Sursă foto: Ziarul de Iași