Stele verzi sub pernă
Pastila de după 25 octombrie 2015 Niciun comentariu la Stele verzi sub pernă 16Criza lui de identitate a trecut ușor ca o convulsie ascunsă greu sub straturi de carne. Defectele fizice moștenite după atîtea veacuri de stat în întuneric au început să capete o formă estetică numai după prima rază de soare devorată pînă la os. Se simțea ca într-un delir fără nicio noimă. Aproape că vedea reflexia lui Icar cutremurîndu-i retina. Nu se mai joacă, nu e bine. Lumina neagră îi este singura prietenă, restul sînt reziduuri ale unui soare care a mai avut puțin și ar fi înghițit tot universul.
E fericit aici, lângă pisicuțele și iepurașii de praf de sub pat. Pînzele de păianjen sînt decorul care îi înveselesc ziua aflată mereu în penumbră. Băiatul care locuiește la un etaj mai sus e foarte speriat de el. Și nu știe nici el cum și de ce. Cum, cînd el vrea doar să se joace? Odată și odată știe sigur că acel copil va crește mare și vor fi cei mai buni prieteni, fie că va dori, fie că nu.
Momentan se înfruptă numai din resturile care au mai căzut pe podea din bolul cu fursecuri. Rareori mai primește și niște ciocolată fină cu mentă. Apă nu a mai băut, simpla idee că ar putea face asta i s-ar părea un sacrilegiu, o instigare la revoltă.
Tot ce poate face acum e să aștepte mult…sau să fie răpit și dus undeva sub un alt pat, ca să sperie o persoană cu adevărat rea. Consiliul de Administrație al Întunericului are reguli ciudate și arbitrar definite. Acum poți să navighezi pe un vas fantomă, să bei rom cu tovarășii de drum și peste cîteva secunde să te trezești că te-ai înălțat, ai devenit ditamai matahala și trebuie să înveți să schiezi. Numai el zace în același loc, pustiit de de timp și spațiu.
Adaugă un comentariu