Taxă pe lectură

Ești într-un carusel. Totul e-n miș­care și-odată cu fiecare suiș, co­bo­rîș, pantă abruptă sau oprire la î­nălțime ți se pare că ți s-a terminat și restul ultimei suflări. Surpriză: mai ai puțin. Creierul tău o ia la fu­gă și depășește cu zile-ntregi pe­ri­me­trul păturii din care tu nu lași să iasă nici măcar o unghie. E-un mini Forrest Gump pe care, acum ești con­vins, n-o să-l ajungi din urmă ni­ciodată. Acum vreo doi ani îți plă­cea să-ți imaginezi că ai în minte un fel de borcan în care tot se-adună lu­cruri și c-odată ce s-a umplut, nu mai poate accepta nimic, și gata. Acum ai văzut că nu-i așa, ar fi fost im­po­si­bil să ai în minte o-ntreagă de­ba­ra plină cu borcane. E clar, ai în interiorul craniului un alergător de cur­să lungă care-ar cîștiga orice maraton din lumea asta. Cu tine stînd pe loc.

Cursele preferate ale minții ta­le au loc, întotdeauna, înainte de culca­re. De fiecare dată te uiți în stînga și-n dreapta pe tavan încercînd să-ți dai seama dacă mai are vreun adversar. Nu vezi nimic altceva. Toate gîndurile tale prinse parcă într-o lesă a minții pornesc într-o goa­nă nebună și nu izbutesc în nicio seară s-ajungă la linia de fi­nal. Nici măcar n-ai reușit să-ți dai sea­ma unde are loc toată alergătura asta: la munte, la mare, în clasa în­tîi, a doua sau ieri, cînd stăteai la rînd să-ți cumperi un bilet pentru tramvai.

Cert e că-ntr-un final se opresc. Habar n-ai cum. Tu ești tot acolo unde erai cînd a început, numai că de data asta ți-e somn și nici măcar ul­timul tău gînd nu mai vrea să cîș­tige vreo cursă. Niște mîini u­ri­a­șe se-mpreunează ca o barieră-n cre­ie­rul tău și strîng în căușul lor orice ur­mă a rațiunii nocturne. Cineva-ți strînge gîndurile din minte. Îți a­du­nă totul c-o mătură veche de douăzeci de ani și nu se lasă văzut deloc. Ai rîs cînd ai citit că umbrele de sub pat se-mblînzesc dacă le citești înainte de culcare. Pînă să gîndești de două ori în timpul zilei, află că nu, n-a fost o glumă, așa-ți mulțumesc ele.