Numai tu stii ce-am facut la mare
Pastila de după 1 aprilie 2008 Niciun comentariu la Numai tu stii ce-am facut la mare 3mIRC-ul nu a disparut, doar a evoluat. Astfel se explica tendinta aceasta a tinerilor de a-si face reclama mai mult sau mai putin decenta sau amuzanta prin postarea de filmulete pe YouTube. Adica, ce nevoie mai avem de mult demodatul asl (n.r.: age, sex, location) cind poti sa-ti faci o mini “brosura” personala de citeva minute in care dezvalui mai multe despre tine decit vor sti vreodata mama si tata?
Parca si Messengerul incepe sa piarda teren. Ce rost mai are sa deschizi Photo Share-ul sa-i arati lui gygel_69 poze cu tine de acum doi ani de la Costinesti, cind poti sa-i trimiti direct linkul la filmuletul cind dansai pe masa cu un butoi gol de bere? Si stii sigur ca el il va da mai departe si in cel mai scurt timp tot cartierul va sti cum te-ai distrat la mare si pe ce banca ai adormit.
Si, in principiu, cam orice ai posta va avea succes. Am vazut filmulete in care “actantii” fumau sau prizau si aveau peste 50 de mii de vizualizari si destule aprecieri pozitive. Chestiunea poate fi ca unii oameni au o perceptie cel putin ciudata, daca nu eronata, asupra conceptului de “reclama”. Si cei mai multi tin neaparat sa arate cit de mult se distreaza.
Acum citeva saptamini am vazut un filmulet cu o petrecere tinuta in biblioteca unei universitati. Vedeta serii a fost tocmai directoarea, care a decis ca petrecerea e cu atit mai reusita cu cit invitatii vad ceva mai mult din ce are de ascuns, nu numai volumele lui Voltaire. Si unul din petrecareti n-a dat inapoi din a verifica rafturile mai importante. Tind totusi sa cred ca respectivul era sotul ei. Daca nu, macar sper ca postarea celor 3,54 minute pe YouTube n-au fost in van si link-ul a ajuns si acasa.
Eu nu mai tin minte ce-am facut anul trecut de 1 mai, dar toata lumea care a fost acolo mi-a spus ca m-am distrat. Insa, oricit de bine m-as fi simtit, sint sigur ca nu vreau sa ma vad undeva, intr-un filmulet pe net, intitulat: “Un tip cade peste altul intr-un sant”.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu