Iurie Leancă: „Cred că alegerile anticipate ar fi un dezastru, inclusiv pentru resetarea clasei politice”

Iurie Leancă este unul dintre cei mai importanți actori ai scenei politice din Republica Moldova. Fost Ministru de Externe și fost premier, el este un bun cunoscător al factorilor decisivi în politica internă și externă a Moldovei. El consideră că nu Federația Rusă se face vinovată de situația politică actuală a Republicii Moldova, ci vina este a politicienilor și a corupției care a afectat sistemul. Momentan, acesta face parte dintre cei care iau loc la masa negocierilor pentru constituirea unei majorități care să formeze un nou guvern al Republicii Moldova. Este unul dintre cei care au pus bazele Partidului Popular European din Moldova, al cărui obiectiv este cel de a ajunge la putere, pentru a conduce țara către un făgaș european. Regretă că nu a reușit să prevină furtul secolului de peste Prut – dispariția unui miliard de dolari din trei bănci din Moldova – și condamnă corupția din țara sa, dorindu-și o schimbare de sistem și reforme care să garanteze independența justiției.

Prin ce mijloace își exercită Rusia controlul și influența în Republica Moldova?

În Republica Moldova sînt pro­bleme de sorginte autohtonă și cel mai simplu este să acuzi Moscova de imixtiuni și așa mai departe, dar problema e a noastră, cum ar fi, de exemplu, corupția. Nu Moscova ne face să fim acum corupți. Cîndva, poate sistemul sovietic și ceea ce a rămas din el ne-a făcut pe noi să fim extrem de vulnerabili la acest capitol, dar acum, problema are o conotație strict națională. Se spune că Moscova e de vină și așa mai de­parte, iar corupția ne face pe noi să avem instituții extrem de slabe, ne face să fim extrem de vulnerabili la șocurile interne și externe, iar astfel lumea nu mai are încredere și ajunge să dorească să emigreze. Este adevărat că statele vecine, România și Ucraina, dar și cele ca­re nu sînt în proximitatea ime­dia­tă, dar cu o influență ce o simțim, au anumi­te interese. Faptul că uneori aceste interese sînt promovate într-un con­text care nu prea se înscrie nici în secolul al XXI-lea, nici în dreptul internațional, este un alt subiect. Unii doresc să ne vadă mai puternici, mai consolidați, cu instituții viabile și cetățeni mulțumiți, alții vor să ne aflăm într-o zonă gri, în­tr-o stare de incertitudine. Ca să răspund la întrebarea dumnea­voas­tră despre influența Federației Ru­se, dacă înainte se considera că cel mai influent promotor al acestor interese este compania Gazprom, acum cred că nimeni nu mai con­tes­tă faptul că cel mai eficient promotor al intereselor Federației Ru­se, și nu doar în Republica Moldo­va, sînt televiziunile rusești. Mass media rusească sînt, pe de o parte, foarte bine înzestrate tehnic, cu emi­siuni de divertisment care atrag o audiență mare, dar în același timp promovează obiectivele statului respectiv într-o manieră destul de intensă, deseori extrem de cinică, distorsionînd cu ușurință anumite realități, fie că e vorba de Ucraina, de Siria, de situații din Moldova sau de pe continentul european. În afară de acest lucru, mai sînt partide finanțate, bănuiesc, de acolo. Din păcate, nimeni nu a încercat să demonstreze de unde sînt finan­ța­te unele partide, dar după amploa­rea campaniei promovate, a banilor chel­tuiți, îți dai seama că sînt bani ce vin din afară și atunci, prin deducție, înțelegi de unde exact ar putea să vină. Atîta timp cît nu e probat, este mai greu să afirmi ceva cu maximă certitudine.

„În Moldova, una dintre cele mai populare lozinci
ale acestui an este «DNA-ul să treacă Prutul»”

Cum ar putea România ajuta mai mult, cum ar trebui să se implice?

Guvernul României a ajutat Re­publica Moldova și sper ca acest lu­cru să se întîmple și pe viitor. În anii 2013-2014 am beneficiat de un sprijin fără precedent din partea României, un sprijin generos și cu beneficii pentru comunități locale, rurale, din Republica Moldova, prin proiectul care viza renovarea gră­di­nițelor, unde au fost alocate, de exemplu, 28 de milioane de euro. De acesta au beneficiat peste 700 de grădinițe din Republica Mol­do­va și, după cum spuneam, în special în satele în care este cea mai ma­re nevoie de condiții mai bune pentru copilași. În urma acestui spri­jin, dar și cu bani de la Uniunea Eu­ropeană, am fost capabili să constru­im gazoductul Iași-Ungheni, la Chi­șinău am primit o sută de autobu­ze școlare, bani pentru renovarea sălii Muzeului Național de Arte Plastice, sediului Teatrului „B. P. Hașdeu” de la Cahul. Nu mai vor­besc despre proiectul SMURD, prin care deja au fost salvate viețile a su­te de cetățeni din Republica Mol­do­va. Am început proiectările pentru reconstrucția podurilor distruse în cel de-al Doilea Război Mondial de peste Prut, inclusiv podul de aici, dintre Ungheni și Iași. Din păcate, în acest an, din cauza instabilității politice și a crizei permanente care a intervenit la Chișinău și a lipsei unui interlocutor permanent și credibil pentru cei de la București, această asistență a fost suspen­da­tă. Aș vrea să pun accentul pe cu­vîn­tul suspendat fiindcă în cazul în care o să depășim blocajul actual și o să constituim o majoritate par­la­men­tară și un Guvern funcțional, să revenim la discuții cu colegii de la București, să continuăm proiectul de renovare al grădinițelor și să ne axăm cu toată puterea pe interconectarea atît pe gaze cît și pe ener­gie electrică, ceea ce ar fi un lucru bun atît pentru noi, cît și pentru cei din România. Noi vom consu­ma gaze și energie electrică mult mai ieftine, iar furnizorii din România vor avea piață de desfacere. Bine­în­țeles că nu trebuie să ignorăm nici comutarea în sfera culturii că sîntem același neam, vorbim aceeași limbă. Am avut astăzi o conferință la Universitatea „Petre Andrei” din Iași, iar cineva a folosit cuvîntul „up­grade” și am zis că totuși sîntem la Iași. Garabet Ibrăileanu, prin seco­lul al XIX-lea, vorbea despre spiritul critic moldovenesc, care a salvat cultura românească de la a fi o simplă copie a celei franțuzești. De ce să nu păstrăm și acum, prin efor­turile comune ale celor de la Iași și de la Chișinău, acest spirit critic și să păzim limba română de prea mul­te englezisme sau franțuzis­me? Mi-aș dori ca actorii de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași să vină la Chișinău, iar aici să vină și actorii noștri, care sînt și ei destul de buni. Mi-aș dori foarte mult ca Chișinăul să nu mai fie doar o provincie, ci să fie conectat mult mai activ, plenar, la schimbul de idei, la circuitul de valori din România, iar prin România, la cele din spațiul european.

În acest an, dacă s-au făcut puține lucruri bune, acestea au fost făcute sub presiunea societății civile

Protestele de la Chișinău, care continuă încă de la sfîrșitul verii, exprimă doleanțele societății civile sau au fost deja deturnate?

Protestele de la Chișinău au fost exprimate de această platfor­mă „Drep­tate și Adevăr”, care a și inițiat aceste acțiuni în luna mai și, din punctul meu de vedere, a fost o inițiativă extrem de bună și be­ne­fică, fiindcă pînă acum moldo­ve­nii își făceau bagajele și plecau în afara Republicii Moldova. Iată că, pentru prima dată, moldovenii au demonstrat că sînt și cetățeni ca­re-și cunosc drepturile și respon­sabilitățile, iar astfel această miș­ca­re socială a avut și efecte benefice. În acest an, dacă s-au făcut puține lucruri bune, acestea au fost făcute sub presiunea societății civile. Din păcate, unii organizatori ai acestei mișcări au ales o opțiune absolut gre­șită după părerea mea. Au ho­tă­rît să înființeze, în baza acestei plat­forme, un partid politic. Iată că un început foarte bun a avut un sfîrșit tipic moldovenesc. Ce va fi cu platforma mai departe, cu miș­ca­rea civică, ce va fi cu partidul care se conturează în baza acestei platforme, în ce măsură va reuși să-și impună opinia nu am de unde ști atîta timp cît nu prea văd persoane noi în acest partid. Aici vin foști membri ai altor partide – Frontul Popular – sau ai altor mișcări, suținuți de o televiziune foarte puternică, dar care nu prea respec­tă principiul unei reflectări impar­ția­le a situației revoluției din Re­pu­blica Moldova. Îmi pare rău că nu au înțeles că pentru a menține permanent în șah guvernarea este nevoie de această presiune. Aceas­tă mișcare trebuie să vorbească în numele societății, nu a cetățea­nu­lui. Astăzi, din păcate, am ajuns în această situație și nu prea-mi dau seama care va fi finalul acestei miș­cări.

Fostul premier a spus că 50 de experți europeni
vor evalua toate instituțiile de drept de peste Prut.

Credeți că este corect modul în care au comunicat politicienii cu protestatarii? Nu s-a încercat tergiversarea celor din urmă?

Problema nu era doar în comunicare. Erau revendicări absolut le­gitime ale protestatarilor, care ce­reau schimbări de sistem prin înlă­tu­rarea unei persoane din fruntea unei instituții, fie că e vorba de procurorul general sau directorul Centrului Național Anticorupție. Da­că nu schimbi sistemul, nu schimbi deprinderile proaste care există în acele instituții, nu schimbi si­tua­ția din justiția moldovenească, și este nevoie de o schimbare de sistem. Pentru a se produce aceasta e nevoie de ceva timp, de prima acțiune, a doua acțiune și așa mai departe. E nevoie de susținere și, în mod special, de presiunea pu­ter­nică din partea Occidentului fiind­că, din ceea ce știu eu, reformele în justiția din România au fost posibile pe de o parte din cauza voinței politice de la București, pe de altă parte din cauza presiunii celor din afară. Astfel încît nu toate reven­di­cările, chiar și cu o comunicare foar­te bună, puteau fi îndeplinite peste noapte. De aceea spuneam că e nevoie de o presiune cons­tan­tă, nu una discontinuă: au avut un miting în 6 mai, al doilea în septembrie, iar apoi vine partidul politic care se transformă într-un nou or­gan jucător. Dacă se mențineau pre­siunea și capacitatea de a aduna o masă și a sonoriza revendicările, de a face presiuni, cred că efectul ar fi fost mult mai puternic.

În Republica Moldova, nivelul de încredere în justiție este în jur de 0 și un pic

Care era relația dumneavoastră cu Vlad Filat în momentul în care ați ocupat funcția de premier?

Pînă în momentul în care am ajuns premier, a fost o relație foar­te bună, eram mai mult decît colegi. Am ajuns prim-ministru, trebu­ie să spun acest lucru, datorită lui Vlad Filat, fiindcă a fost opțiunea lui. Cu el în funcția de premier, iar eu în cea de Ministru de Externe, am reușit mai multe lucruri, a fost extrem de cooperant în domeniul politicii externe, a ascultat opinia Ministerului de Externe, a mese­ria­șilor, astfel încît, pas cu pas, am schimbat lucrurile în Republica Moldova.

După ce ați ajuns premier cum au stat lucrurile?

În acel moment situația s-a com­plicat foarte mult din motive absolut obiective. În momentul în care el a rămas președinte de partid, iar eu prim-ministru, sigur că apar „vo­lens nolens”, două surse de putere. Cînd se întîmplă acest lucru, e și bine, dar și o anumită competiție, iar un concurent e mai loial, altul mai puțin loial. Unii rezistă în aceas­tă competiție, alții nu. Apar tot fe­lul de elemente absolut omenești, dar nocive în procesul politic, precum gelozia sau animozitățile. În afară de acest lucru, cît am fost mi­nistru de Externe, mă preocupau problemele externe și mai pu­țin ceea ce se întîmpla în Republica Moldova. În momentul în care îți asumi responsabilitatea de prim-ministru, sigur că afli mult mai mul­te, preocuparea principală deve­nind situația internă. Cînd afli mult mai multe, îți pui semne de întrebare în legătură cu logica unor decizii, ca atunci cînd m-am pomenit cu o moștenire foarte proastă pe secto­rul bancar, spre exemplu. Din pă­cate, în urma acestui întreg melanj de elemente obiective ori subiective, relația noastră s-a complicat.

Nu Moscova ne face să fim acum corupți. Cîndva, poate sistemul sovietic și ceea ce a rămas din el ne-a făcut pe noi să fim extrem de vulnerabili la acest capitol, dar acum, problema are o conotație strict națională.

Dar despre cazul Filat ce părere aveți? Sînt justificate vocile care acuză că arestarea sa a fost ordonată politic?

Tot ce pot să vă spun este că acu­zațiile care i se aduc sînt foarte gra­ve. În acest context, tot ce îmi do­resc eu este să aibă parte de un pro­ces obiectiv și imparțial. Este ade­vă­rat că s-au făcut multe acuzații, că ar fi un eveniment de justiție selectivă, și pentru a putea judeca în ce măsură a fost selectivă sau nu este foarte important să vedem ci­ne va mai fi inculpat în acest do­sar fiindcă, oricît de influent ar fi fost un politician, nu ar fi putut să să­vîrși actele care urmează să fie do­vedite în instanță fără concursul al­tor jucători. Văd că au fost puși sub arest și fostul șef al Băncii de Economii, cîțiva oameni de afaceri, cîțiva manageri. Îmi doresc, în sfîr­șit, să fie o abordare de sistem, nu una selectivă. Finalitatea ne va spu­ne ce fel de decizie a fost cea de a-i ridica imunitatea. A fost doar un prim pas dintre cei pe care trebuie să-i facem ca să știm ce s-a întîmplat din 2005 încoace cu sistemul bancar și cu Banca de Economii în mod special? Să vedem, și pe timpul comuniștilor, și pe timpul nostru, cine au fost actorii principali care au contribuit la devalizarea băncii. Sper că va apărea și raportul acestei companii de investi­ga­ție și îmi doresc mult ca justiția noas­tră să țină cont de toate dovezile pe ca­re le vor aduce și americanii. Acum, e prea devreme să mă pronunț dacă e justiție selectivă sau nu.

Credeți că va fi împiedicat Consiliul Național Anticorupție (CNA) să desfășoare astfel de anchete pe viitor?

Asta este o problemă-cheie nu doar în acest caz. E vorba despre ro­lul CNA-ului în construirea unui sistem eficient de combatere a co­rupției din Republica Moldova. În Moldova, una dintre cele mai populare lozinci ale acestui an este „DNA-ul să treacă Prutul”. Astfel, acum o săptămînă, la Chișinău a început un lucru fără precedent: timp de două luni, 50 de experți europeni urmează să facă o evaluare a tuturor instituțiilor de drept care au tangență directă sau indi­rec­tă cu supremația legii și lupta anticorupție. Printre aceștia se află și doamna Kövesi. Ei evaluează ac­ti­vitatea Procuraturii, a Curții Su­pre­me de Justiție, a CNA, Curții Con­stituționale, a Ministerului de Justi­ție, dar și altele. Toate acestea sînt cuprinse în evaluare, iar în urma acesteia, experții vor veni cu re­co­mandări pe schimbări institu­țio­na­le, pe mecanismul de alegere a șe­fi­lor acestor instituții. Trebuie să ne asigurăm că vor fi instituții independente, ghidate doar de lege, nu de telefoane, bani și așa mai de­par­te. Ceea ce este foarte important, dacă vom avea o coaliție, am și con­venit deja cu posibilii parteneri de guvernare, să ne asumăm res­pon­sabilitatea de a pune în aplicare toate recomandările, nu să facem acest lucru selectiv, foarte moldo­ve­nește: aia-mi place și o fac, aia nu-mi place, o dau deoparte. Este foarte important să ne asigurăm că europenii vor monitoriza procesul de guvernare și că vor face presiuni. Atunci voi fi convins că DNA-ul moldovenesc își va putea exercita meseria mult mai eficient și va schim­ba inclusiv atitudinea cetățeanu­lui, iar aici este relevantă atitudinea ro­mânilor, care au un nivel de în­cre­dere mai mare în DNA decît în biserică, spre exemplu. La noi, ni­ve­lul de încredere în justiție este în jur de 0 și un pic. Dacă facem cu suc­ces acești pași, ne putem reforma justiția, caz în care sînt convins că se va fura mult mai puțin, ni­meni nu se va mai considera intangibil, așa cum nimeni nu mai e intangibil în România. Lumea se va simți mai protejată știind că justiția exis­tă indiferent de cîți bani cîștigi și ce relații ai, iar partenerii din afară vor avea mult mai multă încredere în noi și vor zice că sîntem eu­ro­peni nu doar în virtutea antropologiei noastre sau pentru că vorbim o limbă oficială a Uniunii Europene, ci și la nivel de reflexe și atitudini.

Numele meu se vehiculează pentru funcția de premier fiindcă am un capital de încredere din partea mai multor capitale din Occident

Care sînt greșelile care au condus la rămînerea Republicii Moldova fără Guvern?

Cea mai mare greșeală este că politicienii din Republica Moldo­va nu au reșit să tragă anumite concluzii din alegerile din noiembrie 2014, cînd în pofida mai multor gre­șeli, din 101 deputați, 55 de membri ai Parlamentului au fost aleși prin platforma Pro-europeană. Asta este o șansă și un angajament de a moderniza statul și instituțiile, de a face reforme și de a eradica să­ră­cia. Dacă ne-am fi axat pe aceste obiective, ne-am fi apropiat de Uniu­nea Europeană, de unde am fi pri­mit mai multă susținere, mai mul­te fonduri. Uitați-vă cît primește fermierul de pe malul stîng al Pru­tu­lui și cel de pe malul drept al Prutului și nu mai vorbesc de subvenții. În loc să ne ocupăm de aceste lucruri, unii politicieni, în baza unei expresii cunoscute la Iași, „rînza mol­do­vea­nului”, am mers pe crearea unui guvern minoritar, susținut de co­mu­niști, despre care de știa a priori că nu are capacitatea de a im­pu­ne reforme, precum cea a sistemului fiscal pentru a lupta împotriva evaziunilor sau cea a justiției. Du­pă aceea, al doilea guvern avea o majoritate foarte fragilă, iar între timp țara intrase deja în criză eco­no­mică, financiară, se blocaseră re­lațiile cu partenerii principali, misiunea Fondului Monetar Interna­țio­nal nu ajunsese, relația cu Uniu­nea Europeană a fost suspendată nu doar la capitolul finanțări, ci și la capitolul dialog politic. Anul tre­cut, în 2014, am fost vizitați de vreo 80 de delegații din Occident, iar anul acesta au fost trei sau pa­tru delegații în total. Iată că al doi­lea guvern era deja plin de con­tra­dicții interne între partidele care l-au constitui fără un mandat vast, fără capacitatea de a se axa pe priorități și măcinat de proteste, de lipsă de progres în investigare, asta pînă cînd s-a întîmplat actul de ridicare a imunității lui Filat și o nouă etapă tensionată, între do­uă partide în mod special, a generat acea moțiune de cenzură, a rezultat căderea guvernului, iar de șase săp­tămîni ne chinuim să ne așezăm la masa de negocieri. Este foarte ușor să prevezi ce se va întîmpla în ca­zul în care nu începem niște dis­cu­ții foarte serioase, fiecare zi ne cos­tă. Moldova deja e-n incapacitate de plată.

Este adevărat că s-au făcut multe acuzații în cazul Filat, că ar fi un eveniment de justiție selectivă, și pentru a putea judeca în ce măsură a fost selectivă sau nu este foarte important să vedem cine va mai fi inculpat în acest dosar.

Ați dori să fiți din nou premier?

Numele meu se vehiculează, în mod special fiindcă mai am un cre­dit de încredere din partea mai mul­tor capitale din Occident. Dar pri­o­ritară acum nu este desemnarea pri­mului-ministru, ci constituirea acestei majorități axată pe pri­o­ri­tăți foarte clare, pe un plan de acțiuni, pe implicarea Occidentului în stabilirea acestor priorități. Pasul doi va fi numirea primului-ministru în baza acestei majorități puternice, iar la fel de importantă va fi nu­mi­rea guvernatorului pentru Banca Națională, reformele și așa mai departe.

Cum poate fi resetată clasa politică din Republica Moldova pentru ca țara să fie adusă pe linia de plutire? Alegerile anticipate ar putea fi o soluție în acest demers?

Cred că alegerile anticipate vor fi un dezastru inclusiv pentru rese­tarea clasei politice fiindcă foarte puțini tineri, în mod special, vor­bind de necesitatea apariției unei noi generații în politică, vor putea veni la putere.

Ce lucruri regretați că nu ați făcut în perioada în care ați fost premier?

Îmi vine greu să comentez doar ce nu am reușit să fac fiindcă contextul a fost diferit. Contextul a fost următorul: în momentul în care am ajuns premier, pînă la alegerile par­lamentare îmi rămăsese un an și jumătate. Cînd vii într-o astfel de perioadă, nu prea ai șansa să ini­țiezi reforme de anvergură. Mi-a luat ceva timp pînă am înțeles profunzimea problemelor, fie că era vorba de justiție, fiscalitate sau do­me­niul bancar. Ceea ce regret cel mai mult este că nu am reușit mult mai repede să edific un sistem care ne-ar fi permis să nu admitem apa­riția fraudei la această magnitudi­ne. Nu am reușit să împiedic asta, deși am depus efort, am fost în ședință peste ședință, am făcul apel la ins­ti­tuții care nu se subordonau gu­ver­nului, dar iată că s-a ajuns aici pînă la urmă. Pe conștiința mea es­te această pată pe care îmi doresc să o spăl fiindcă nu am fost nici hoț, nici idiot în ideea că nu am protejat pe nimeni.