Croazieră în orașul de pe navă

Zilnic, cîteva croaziere pleacă din portul din Stockholm spre mai multe destinații. Compania Viking Line care deține mai multe vase le oferă turiștilor călătorii pe mare spre Helsinki, Tallinn, Mariehamn sau Turku. Alături de cîțiva prieteni veniți la studii în Suedia din Grecia, Italia, Turcia și Bulgaria am decis să facem o mică escală în capitala Finlandei. Șapte ore pe fostul tărîm al Marelui Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus valorează două nopți pe croazieră alături de un travestit îmbrăcat în latex, cozi mari la Duty Free, petrecerea apusului și întîlnirea răsăritului pe punte.

În fața noastră s-a deschis un port enorm, unde vîntul suflă din miezul plămînilor. Mi-e greu să-mi deslușesc amicii care par a fi foarte încîntați de mica noastră călătorie pînă în Helsinki deoarece sute de gla­suri au împăienjenit locul. De cînd am ieșit din autobuz sîntem cu ochii pe croaziera Gabriella, un vas impunător de culoare albă cu un horn enorm în spate. Silvia, ita­lia­n­ca pe care am cunoscut-o în Stock­holm, privește cu invidie spre Cin­de­rella care pare a fi mai mare de­cît „mica noastră căsuță” ce ne va găz­dui două nopți.

Cu hăinuțele puse pe două ro­ți, scrîșnind din dinți de frig și pli­ni de emoții, intrăm în sala cu ghi­șee unde ne strecurăm printre su­te­le de oameni asemenea unor furnici, ca să ne luăm biletele gratuite pe care am avut norocul să le gă­sim. Spre marea noastră fericire, eu și pri­etena mea Ana, primim trei bilete în loc de două pentru că o altă prie­tenă s-a răzgîndit să meargă cu noi, iar după ce intrăm pe holul etajului cinci ne gîndim ce a pierdut aceasta. Noi două vom dormi împreună într-o cameră de patru persoane af­lată la etajul doi. Silvia, Abdullah și Eleni, vecinii noștri de vizavi, au ales prin tragere la sorți cine va dor­mi în patul de sus, iar Mihaela și Aysuhan au rămas la al cincilea e­taj și împart o cameră micuță de do­uă persoane.

După cîteva zeci de poze care surprind noua noastră camera din toate unghiurile, după ce ne-am în­tins pe așternuturile albe și ne-am îndulcit bucuria cu dulciuri oferite de Viking Line am pornit alături de alții să explorăm vasul. Am ajuns cu liftul la etajul zece, am ieșit afa­ră urcînd alte sute de trepte și zeci de scări și în sfîrșit ne-am găsit pe puntea unde am întîlnit apusul și am petrecut țărmul pe care nu îl vom vedea pînă dimineață.

După cîteva zeci de poze care surprind noua noastră camera din toate unghiurile, după ce ne-am în­tins pe așternuturile albe și ne-am îndulcit bucuria cu dulciuri oferite de Viking Line am pornit alături de alții să explorăm vasul. Am ajuns cu liftul la etajul zece, am ieșit afa­ră urcînd alte sute de trepte și zeci de scări și în sfîrșit ne-am găsit pe puntea unde am întîlnit apusul și am petrecut țărmul pe care nu îl vom vedea pînă dimineață.

Orașul de pe vas

Pe mica porțiune de pămînt am simțit viața care clocotea mai tare decît în orașul Volda din Norvegia unde am studiat. Acolo erau cozi lun­gi la Duty Free, mirosuri de par­fum scump pe care le simțeam pe hainele turiștilor, holuri aglomera­te, rînduri la lift, zeci de limbi de pe mai toate continentele, kara­oke, club, cazino, bufet, cafenea, res­tau­rant, spa, saună și muzică live.

Pe lîngă distracții, în „orașul” Ga­briella ne-am ciocnit cu un foto­graf nepoliticos care văzînd că răs­foim niște poze în căutarea uneia cu noi ne-a alungat amenințindu-ne cu niște șuturi. Mai tîrziu am aflat de la colegul lui columbian care în­tîm­pina toate fetele cu un zîmbet pînă la ureche și le numea „my prin­cess”, că cel dintîi ne este conațional și vine din Arad. După ce am făcut cu­noștință cu el a început să ne ex­plice teoria muncii: „cu clienții trebuie să te comporți ca și cum ar fi niș­te animale pentru că altfel nu în­țeleg”. Conform acestuia, turiștii tre­buie forțați să facă poze ca mai a­poi să scoată frumos din buzunar cel puțin 20 de euro. Fotograful ro­mân era trecut de 35 de ani, dolofan, și își ținea mîinele pe colacul de salvare camuflat în cămașă albă. Mai bine de șase ani a lucrat pentru o com­panie din Anglia, timp în care a fost la bordul mai multor croa­ziere din întreaga lume și a făcut cu­noștință cu mai multe culturi și oa­meni. Dacă la început îi lua pe tu­riști cu zăhărelul, atunci acum „acest truc nu mă mai ajută”.

În brațe cu un travestit

La fiecare pas avem parte de mu­zică live, fie o trupă ghidată de valurile muzicale a instrumen­te­lor, cu un chitarist pe scena unui pub, un pianist ce își întinde dege­te­le pe cla­pele alb și negru, glasuri țipătoare a iubitorilor de karaoke, fie un duet acompaniat de show cu dansatori și momente picante ală­turi de un travestit. În club cînta o trupă for­ma­tă din două voci, una feminină și alta masculină, dar și un toboșar, un pianist, cîțiva chi­ta­riști, un saxo­fon și două instrumente de suf­lat.

Viața de noapte era completată și de spectacolul unui travestit.

Doi finlandezi agață fetele po­ves­tindu-le despre dragostea lor față de motoare. Au venit din Hel­sin­ki la un festival pe două roți al bi­kerilor organizat în Stockholm. Și cu toate că afară termometrul nu ajungea la +10 grade Celsius, vîntul nu a reușit să-i alunge de pe străzi pentru că adrenalina născută acum șapte ani îi încălzea pe sub gecile de piele.

Unul din soliști, cu plete lungi, îmbrăcat în blugi și cămașă, cu mîi­nile pe chitară strîngea mai multe fete în fața sa. Luminile calde de roșu, portocaliu și galben dădeau culoare atmosferei, iar ecranul mare aflat în spatele încingea și mai mult publicul. După plecarea aces­tuia, culorile din club s-au pres­chim­bat în altele mai sumbre, pe scenă a ieșit un travestit îmbrăcat într-o haină lungă ce îi acoperea gamba, iar cizmele de latex cu platformă și toc înalt îi acopereau piciorul. Un grup de tineri a început să-l șuiere. Artistul nu a trecut cu privirea aceas­tă „chemare” și s-a apropiat de unul dintre ei mîngîindu-i fața cu biciul și încercînd să-l sărute. Sur­prins, bărbatul era cît pe ce să cadă de pe scaun, iar următoarea reac­ție a sa a fost să-i arate pumnul ce­lui care a încercat să-l agreseze.

După ce a defilat pe scenă timp de un minut, artistul a început să biciuiască dansatorii, iar cînd cei din urmă au plecat, travestitul și-a scos mantaua și a rămas cu șapca de marinar, în bikini și într-un cor­set ce îi strîngeau coastele și nu îi în­velea pieptul.

Cu o privire se­ri­oa­să s-a apropiat de unul dintre spectatori, care posibil era un membru al echi­pajului și a început să îi dan­se­ze în poală, să îi mîngîie coap­sele și fața cu biciul. După ce a făcut din ochi și i-a arătat limba, acesta s-a așezat în brațele bărbatului și l-a sărutat înflăcărat. Nu doar acesta a avut parte de atenția artistului. Du­pă ce doi cîntăreți alături de patru dan­sa­tori au prezentat un show cu mu­zică dinamică, travestitul a apă­rut din nou pe scena clubului într-o ro­chie de un albastru închis al­că­tuită din sclipici și pene. Aces­ta și-a scos baloanele din sutien și i le-a în­mî­nat unui moșneag cu păr că­runt care stătea alături de soția sa.

Fie că vrei să-ți îneci amarul într-un pahar cu tărie la bar, să-ți în­ce­r­ci norocul la cazino jucînd poker sau aruncînd zaruri sau să-ți încăl­zeș­ti vocea la un karaoke, Gab­riella găz­du­iește dornicii de că­lă­to­rii în mi­cul oraș de pe croazieră. Iar uneori ti­ne­rii trebuie să-și pre­zin­te cardul de stu­dent pentru a primi un bilet gratuit pentru a se bucura de acestea.