Alegerile, postacii și transparența

Cum alegerile conducerilor universităților din Iași s-au încheiat aproape în totalitate, singurele piese lipsă din ecuație fiind ordinele de numire în funcție, trebuie semnalat un fenomen care s-a răspîndit ca un cancer dinspre zona electoralelor clasice.

Pe forumurile ziarelor locale au început să apară o serie de postaci care, cu o înverșunare de nedescris, i-au luat pe toți candidații la tăvălit în chipuri din ce în ce mai grotești. Dincolo de interesul personal sau profesional (dacă acțiunea e orchestrată contra-cost, de o terță parte), trebuie să remarcăm faptul că s-a ajuns la o josnicie dezgustătoare, inclusiv la alegerile academice, care ar trebui să fie un loc de manfiestare al electoratului elevat. Iar dacă această josnicie nu a fost orchestrată sau plătită, noua conducere a universităților trebuie să observe și să ia seama de faptul că există un nivel de frustrare care nu mai poate fi stăpînit și nici ignorat.

Dincolo de agresivitate limbajului, frustrarea aceasta se înrădăcinează în principal în ruptura dialogului dintre conducere și comunitate. Istoria ne învață adesea că cele mai bune decizii pentru comunitate, dacă nu sînt comunicate transparent și eficient, se transformă în balauri la bursa zvonurilor. Iar lecția aceasta nu a învățat-o încă nimeni, de aceea, dacă vor să înceapă cu o modificare noul mandat, toți cei cinci rectori ai instituțiilor de învățămînt superior de stat din Iași asta trebuie să facă – o altfel de comunicare internă. Trebuie să afle deciziile luate de către Senat la scurt timp după încheierea fiecărei ședințe, iar transcriptul lor să fie amplu. Deciziile care privesc comunitatea academică, fie că este vorba de studenți sau de profesori, să treacă printr-o rundă de consultări la nivelul facultăților. Dacă există riscul de a transforma actul conducerii într-o ceartă în piață publică, trebuie găsite alte soluții pertinente de a consulta comunitatea. De a-i pune în legătură cu reprezentanții lor în Senat care, nu de puține ori, împrumută comportamentul parlamentarilor care n-au călcat în viața lor în colegiul care i-a trimis la București.

Un grad mare de transparență pare înfricoșător, tocmai pentru că presupune muncă multă și expunere la chestionare publică. Însă alternativa este o acumulare continuă a acestor frustrări și riscul de explozii necontrolate. Fiindcă este o perioadă infinit mai dificilă pentru a conduce o universitate – fără o strategie limpede, numărul de studenți scade de la an la an, finanțarea la fel, iar fiecare decizie și fiecare investiție trebuie înțeleasă de comunitate, nu doar acceptată orbește.