Pe mîna cui ajunge lumea, Majestate?

Dacă ai avut televizorul închis în ultimii cinci ani și îl deschizi pentru un buletin de știri astăzi, îți dai seama că lumea a luat-o razna. Că valorile s-au rostogolit ca lanterna unui miner spre adîncurile unui puț și că toți oamenii cu minte și bun simț au plecat, orbecăind, în căutarea-i. La aflarea bolii grave de care suferă Regele Mihai, incurabilă, cel mai probabil, la vîrsta sa, ne-am transformat într-o națiune de regaliști. Îl deplîngem, facem iarăși dezbateri, ocupăm inutil ore-n șir de emisii, în care disecăm posibilitatea și avantajele României ca monarhie.

Nu vorbesc nici despre meritele incontestabile și nici despre defectele vizibile ale Casei Regale și, implicit, ale Regelui Mihai. Dar nu se poate trece cu vederea peste ipocrizia unui popor care scuipa în urmă cu cîțiva ani, poate chiar luni, pe obrazul regelui, ca acum să deplîngă distanța care-i împiedică să-i stea alături și să-i oblojească rănile. Nu se poate ignora ipocrizia unei clase politice, care a repudiat Casa Regală și toți reprezentanții săi. O clasă politică ce, pînă la Iohannis, cu toate tăcerile sale, nu a făcut niciun gest de curtoazie și de reparație morală și istorică față de rege.

În același timp, zeci de mii de oameni, poate sute de mii, militează în SUA pentru Donald Trump. Militează pentru rasism, ignorare, aroganță, discriminare rasială, izolare și naționalism. Acum cinci ani n-ai fi crezut posibil așa ceva. Nu ai fi crezut că naționalismul, existent dintotdeauna, se va accentua atît de mult (pe fondul crizei de identitate a țărilor, a celei finaciare?) astfel încît unul dintre candidații în cursa pentru a deveni președinte în țara care a dat „kilometrul zero” al democrației recente să vorbească despre ridicarea unor ziduri pe graniță?
Ce se va întîmpla peste încă cinci ani? Va ridica László Tőkés un gard în jurul nou-fondatei regiuni autonome Covasna-Harghita? Imigranții vor fi vînați cum erau prigoniți evreii și ne vom plînge în pumni că nu mai putem trece frontierele?

Sîntem ghidați la nivel mondial de o isterie în creștere, dată tocmai de diversitatea despre care vorbim pompos și cheltuim miliarde pe proiecte care dovedesc că ne unește. Dacă în cinci ani nu vom mai fi uniți în diversitate, ci în ură, dezbinare sau rasism? În anarhie?
Poate aceasta este natura primară a ființei umane. Poate sîntem meniți să urîm, să dezbinăm, să strivim. Să ne conducem relații prin ură și să ținem, ca-n poveștile de-odinioară, cu dinții mai mult de pămînt decît de familie. Poate aceștia sîntem și nu merităm mai mult. Sau poate ar trebui să ne străduim mai mult.