Roboții care te încurcă

Cînd eram mică visam să îmi cumpăr un robot cum e Rosie din desenele „Familia Jetson”, prie­te­nos, care să-și vadă de treabă și să mă scutească pe mine de făcut cură­țe­nie, mîncare și teme. Să aibă grijă de sora mea mai mică și să îmi asigu­re liniștea. Dar cînd desenele anima­te devin un model pentru visele noas­tre, e clar că e foarte puțin pro­babil ca ele să devină realitate. Așa că, după ce m-am covins că un a­se­menea vis nu se poate realiza, am început să fac menajul și mai ales temele.

Pentru a-mi ușura munca m-am înconjurat de mici roboți. Bucă­tă­ria s-a transformat într-un depozit de mașinării pentru gătit, iar după ce folosesc mixerul, blenderul, toas­ter-ul, storcătorul de fructe și cupto­rul cu microunde am mai mult de muncă decît aveam înainte să le fo­losesc. Trebuie să le curețe cineva și pe ele. O astfel de reprezentare a robo­ților avea și bunicul meu care s-a lă­sat convins de fata sa acum cîțiva ani buni să mergă să-și cum­pere un robot de bucătărie. El avea în min­te o imagine a unei mași­nă­rii ase­mănătoare cu cea pe care o vo­iam eu cînd eram mică. A venit aca­să, fă­ră bani, cu o cutie mare, dar cu o de­zamăgire care i se citea de la dis­tan­ță în ochi. Nu era Rosie, cea plină de beculețe, cu un soft care o ajuta să e­xecute ceea ce îi spuneai, ci doar o adunătură de vase și un motoraș. Noroc că în fiecare an trebuie să fa­că de mîncare pentru Paști și Cră­ciun, că altfel tot în cutie rămîneau.

Și eu și bunicul ne-am pierdut încrederea în aceste mașinării și am renunțat la reprezentarea unui ro­bot menajer, așa că am devenit noi ma­șinile care ne ușurează viața.