Povestea laboratorului care trăiește doar din cercetare
Honoris fără Causa, Subiectele săptămînii 18 aprilie 2016 Niciun comentariu la Povestea laboratorului care trăiește doar din cercetare 196Deși în țară există numeroase centre de cercetare care își dezvoltă activitatea raportîndu-se la profilele institutelor de care aparțin, Centrul de Cercetări Avansate pentru Bionanoconjugate și Biopolimeri de la Iași este singurul care reușește să îmbine trei științe cu mîinile a 25 de oameni. El a fost construit în urma obținerii unei finanțări de 4 milioane de euro și a devenit imediat unic în România. Aplecîndu-se atît către chimie, cît și fizică și biologie, centrul se ocupă, în principal, cu inovarea materialelor cu aplicații biomedicale, folosindu-se de o aparatură foarte performantă. Finanțînd continuarea activității din laboratoare, proiectele aduse aici de cercetătorii ieșeni cîștigă nu doar prin rezultatele pe care le obțin, ci și prin antrenarea studenților care aplică pentru a avea șansa să pună în practică teoria învățată la universități și care îndrăznesc să mai ofere o șansă cercetării.
În anul 2006, la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iași erau realizate cercetări importante în domeniul biomedical. Avînd direcții oarecum clasice, acestea au condus un grup de cercetători chimiști către ideea de a construi un nou centru, un laborator individual care să analizeze și să studieze produșii micro sau macromoleculari cu aplicații farmaceutice și biomedicale.
Astfel, aplicînd pentru fonduri structurale și obținînd o finanțare de peste 4 milioane de euro, Centrul de Cercetări Avansate pentru Bionanoconjugate și Biopolimeri a fost finalizat, fiind acum un departament al Institutului „Petru Poni”, fără să figureze ca unitate separată. „Întîi am cîștigat finanțarea, am construit centrul și, mai apoi, am constituit grupurile de cercetare din care fac astăzi parte atît chimiști, biologi, cît și fizicieni. Se folosesc aici, spre exemplu, polimerii, pentru a determina electrochimic anumiți analiți și pentru a dezvolta tehnica de analiză medicală”, a menționat Mariana Pinteală, director al centrului.
Laborator unic în România
Primele cercetări în domeniul polimerilor nu au fost realizate, însă, la noul centru, ci au aparținut Institutului „Petru Poni”, care, după anul 1989, a rămas singurul din țară care se ocupa cu asemenea studii. „Cînd am înființat noi centrul, aici deja existau microparticule cu eliberare controlată, existau hidrogeluri – doar că ele erau dezvoltate de niște grupuri de oameni atît de mici, încît ele singure nu reușeau să ducă un asemenea domeniu de cercetare foarte departe; erau într-o continuă căutare de colaboratori cu care, uneori, nu se înțelegeau. Atunci cînd s-a deschis centrul, s-a încercat exact înlăturarea unor astfel de bariere. Am avut nevoie de ceva care să funcționeze ca un monolit”, a precizat dr. Adrian Fifere, cercetător științific al departamentului de chimie. La momentul actual, deși în România există centre de cercetare asemănătoare, acestea, în funcție de institutele de care aparțin, au dezvoltate doar anumite arii, caracteristice profilului respectiv. Un exemplu concret este viitorul centru al Institutului Regional de Oncologie din Iași. Construit în urma obținerii unor fonduri provenite dintr-un proiect asemănător, acesta se va ocupa numai de o cercetare structurată exact pe tratarea cancerului.
Astăzi, din finanțarea fondurilor structurale, Centrul de Cercetări Avansate pentru Bionanoconjugate și Biopolimeri are, în ordinea etajelor la care sînt localizate, un departament de fizică dotat cu aparatură complexă cu care cercetătorii realizează propriile lor analize, un departament de chimie și un departament de biologie. Acesta din urmă este singurul departament nou, care nu exista și în Institutul „Petru Poni”, și care reprezintă spațiul de cercetare al unor medici colaboratori din Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
Avînd o infrastructură dobîndită prin intermediul fondurilor cîștigate, centrul reușește să dezvolte o cercetare multilaterală și separată de institut, ocupîndu-se de inovarea materialelor cu aplicații biomedicale.
Avînd o infrastructură dobîndită prin intermediul fondurilor cîștigate, centrul reușește să dezvolte o cercetare multilaterală și separată de institut, ocupîndu-se de inovarea materialelor cu aplicații biomedicale. Printre acestea se numără crearea transportorilor de medicamente pentru organism, cercetătorii lucrînd la rezolvarea problemei genetice din interior, sau crearea de hidrogeluri, acestea avînd, de această dată, uz extern și fiind asemănătoare unor unguente care au proprietățile de a menține medicamentul și de a-l elibera controlat. „Există și hidrogeluri speciale, mai rigide, care au scopul de a crește în ele un țesut”, a precizat dr. Lilia Clima, cercetător al departamentului de chimie.
Practică sau voluntariat de excelență
Astăzi, chimiștii, fizicienii și biologii care își desfășoară activitatea de cercetare la centru sînt aproximativ 25 la număr. Acestora li se adaugă și o parte din cercetătorii care, deși își au birourile la Institutul „Petru Poni”, colaborează, în funcție de proiectul în lucru, cu cei din laboratoarele noi.
Resursele financiare pentru obținerea chimicalelor și întreținerea aparaturii performante sînt asigurate, în întregime, de proiectele pentru care cercetătorii aplică. „Resursele umane nu se plătesc cu banii din proiecte. Ai vrea, uneori, să dai unui copil foarte bun șansa de a fi răsplătit pentru asta, dar în proiecte există anumite bugete care trebuie respectate și nu e permis. Birocrația este greoaie și te împiedică”, a precizat dr. Alexandru Rotaru, cercetător științific al departamentului de chimie. Un proiect reprezintă, pentru cercetătorul care îl scrie, o responsabilitate în plus. După cîștigarea acestuia, dacă oamenii potriviți nu se găsesc în centru sau în Institut, posturile sînt scoase la concurs și, astfel, cei din exterior pot aplica. „Eu am fost angajat aici acum patru ani, prima dată, pentru un proiect. De atunci am rămas și am scris 30 de proiecte, dintre care, la finalul anului trecut, abia unul singur a fost cîștigător”, a mai adăugat dr. Alexandru Rotaru.
La centru, alături de cercetătorii angajați, lucrează și tineri studenți la master sau doctoranzi, care aplică pentru posturile scoase la concurs atunci cînd sînt cîștigate proiecte sau care vin să facă voluntariat, pentru a avea oportunitatea de a cunoaște tehnicile experimentale și de a lucra în laborator. „În vara trecută, o studentă a venit și a spus că ea dorește să facă voluntariat. E și acum aici. Tinerii se sperie cînd întîmpină problema lipsei de practică în laborator la facultăți și nu știu că ei pot veni aici, nu știu cui să se adreseze. Noi sîntem deschiși, în principiu, spre colaborări și ei au aici șansa de a învăța multe lucruri practice. Este util pentru ei să vină aici, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp. Tot ce trebuie să aibă este chemarea aceea, de a dori cu adevărat să facă cercetare”, a menționat dr. Lilia Clima.
Iașul, o alegere
Tineri colaboratori sînt și cinci studenți la master, ai Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Angajați pentru a lucra la dezvoltarea unui proiect, de această dată european, cîștigat de centru, aceștia vor rămîne să-și desfășoare munca acolo pentru o perioadă de aproximativ șase luni. „Nu le promitem nimic din start, vrem doar ca ei să învețe. Scopul nostru general, în zona Moldovei, este să fim un centru de cercetare de excelență, pentru a antrena cît mai mulți tineri, prin rotație. Ei pot merge apoi în străinătate și, astfel, putem realiza un flux, putem avea cu ei viitoare colaborări”, a precizat dr. Alexandru Rotaru.
„Fiecare decide, la un moment dat, dacă vrea să plece sau vrea să rămînă, dar asta depinde de proiecte”, a precizat dr. Lilia Clima.
Mobilitățile de lucru în străinătate ale cercetătorilor de la centru depind, de cele mai multe ori, de finanțările care le sînt puse la dispoziție. „Fiecare decide, la un moment dat, dacă vrea să plece sau vrea să rămînă, dar asta depinde de proiecte”, a precizat dr. Lilia Clima.
Prin urmare, atît tinerii studenți la master sau la doctorat pot pleca pentru o perioadă în străinătate, dar apoi se pot întoarce aici. Un caz este al dr. Alexandru Rotaru care a plecat succesiv, 2 ani, în Franța și apoi s-a întors la Institut. „E bine să știe, atunci cînd se întorc, că pot apela la noi. Prietenii mei, cînd aflau că lucrez în cercetare, mă întrebau dacă e adevărat, dacă chiar există cercetare în România – ei bine, da, există!”, a adăugat dr. Alexandru Rotaru.
Adaugă un comentariu