Orașul în care arta se plimbă pe străzi
1001 de măști 17 aprilie 2016 Niciun comentariu la Orașul în care arta se plimbă pe străzi 15Ridic telefonul și tastez numărul de pe ecranul calculatorului. Mai arunc un ochi pe harta așezată-n poala mea, apoi sun și aștept să răspundă cineva. La a treia încercare, aud un „hello” stins, de parcă aș fi trezit pe cineva din somn. Îmi cer scuze, apoi fac cunoștință cu străina de la capătul lumii. Am sunat în Malmö, al treilea oraș ca mărime din Suedia, unde fără să-mi dau seama, am întrerupt-o pe Malena Yosef în timp ce gătea.
Îmi răspunde o femeie a cărei voce este domoală și întreruptă, ca și cum ar fi fost atentă la altceva, numai la mine nu. Îmi spune că are 45 de ani și, pe măsură ce conversația înaintează și îmi pune tot mai multe întrebări, îmi doresc tot mai mult să știu cum arată. Îmi spune că e învățătoare la o școală din oraș și că stă în aceeași casă, cu vedere spre Marea Baltică, de cînd s-a născut. „N-aș pleca din Malmö pentru nimic în lume, nu cred că aș vedea altundeva tineri care fac yoga și puțin mai încolo, pe aceeași plajă, bătrîni care cîntă în jurul unui foc de tabără”, îmi spune Malena. Pentru ea, fericirea înseamnă oamenii ciudați și liniștea pe care le-a găsit în micul oraș.
Am întrebat-o de ce ar trebui să vizitez Suedia și mi s-a părut că avea răspunsul deja pregătit. „Tu ești tînără, deci nu ai vizita Suedia din aceleași motive ca mine. Am două fete de vîrsta ta, care ies tot timpul în oraș, deci presupun că avem cluburi și restaurante bune. Iar aici te împiedici de artă pe stradă”, îmi spune învățătoarea. Apoi adaugă că din orașul ei faci mai puțin de 20 de minute cu avionul pînă în Copenhaga, Danemarca.
Ea n-a fost niciodată în România, dar i-a adus o prietenă de-a ei un magnet de frigider de aici. L-a scăpat pe scări a doua zi și l-a spart. „Încă îl păstrez fiindcă e handmade și e un fel de aducere-aminte că trebuie să trec și pe la voi cîndva”, îmi zice ea. A călătorit în aproape toată Europa, mai puțin partea estică, dar mereu i-a fost dor de casă și de copiii ei de la școală, așa că n-a stat mai mult de o săptămînă printre străini. Au trecut deja cîteva generații de școlari prin mîinile ei și parcă tot nu i-au ajuns. Momentele ei cele mai fericite sînt cele în care își ia clasa într-un tur al muzeelor din oraș, încercînd să le transmită dragostea ei pentru artă.
Înainte să închid telefonul, Malena și-a dres vocea și mi-a zis pe fugă că Suedia e mai mult decît Aurora Boreală. „E vorba despre oamenii locului, care nu sunt decît aici, așa cum și românii autentici îi găsești doar în România”. Am întrerupt apelul întrebîndu-mă în sinea mea cînd o să vizitez orașul Malenei, numai să mă scoată și pe mine în turul muzeelor din Malmö, împreună cu copiii ei.
Adaugă un comentariu