Iluzia unui odată-partid

Partidul Național Liberal e cea mai mare dezamăgire a politicii autohtone actuale. Măcar de la PSD știi la ce să te aștepți, știi din start că e cancerul suprem și nu ai nicio pretenție. E, pînă la urmă, partidul al cărui lider e un om condamnat definitiv pentru furt de voturi, dar ai cărui membri nu au nici o problemă cu asta. De cînd Liviu Dragnea a primit doi ani cu suspendare în Dosarul Referendum, n-am văzut nicio luare de poziție concretă a cuiva din PSD împotriva sa.

Însă PNL tot mimează de ceva vreme opoziția la PSD, cel mai mare și mai corupt partid din politica românească, ca un țînc împiedicat care nu știe să mintă; de parcă n-au trecut doar cîțiva ani de la vremea cînd în perversă cîrdășie cu PSD-ul formase USL-ul, prostind toată țara. Dar, deși mimează o opoziție cu talentul cu care un dependent de droguri mimează pietatea în momentul în care cere un leu, blatul PNL-PSD e mai evident ca un afon la un concurs de talente.

Un elocvent exemplu este legea alegerilor locale, împotriva căreia PNL s-a prefăcut revoltat (deși sistemul actual a fost introdus în 2011 de către PDL, care acum face parte din PNL), dar nu a făcut nimic concret. Au acționat-o în instanță, însă cu o prestație deplorabilă, mult sub capacitățile celui de-al doilea partid din țară. A fost nevoie ca un jurnalist, Liviu Avram, să aducă legea pe masa Curții Constituționale, un singur om reușind ce n-a făcut un partid de aproximativ 250.000 de membri. Nu e greu de înțeles de ce partidul condus de Alina Gorghiu și Vasile Blaga acționează așa. Mimează opoziția ca să nu se dezmintă în fața alegătorilor de dreapta (pe care îi ia astfel de proști, crezînd că nu se prinde nimeni de teatrul ăsta ieftin), dar preferă menținerea status quo-ului, pentru că actuala lege îi ajută pe veșnicii-primari, care au avut deja două-trei mandate și care vor rămîne în continuare în fotoliile lor, avînd capitalul și imaginea necesare pentru a fi realeși cu ușurință. Primarii PSD rămîn primari, primarii PNL la fel și toată lumea din establishment-ul politic fericită.

Nu doar că PNL-ul își dezamăgește lamentabil alegătorii prin evidentul blat cu PSD, dar e și luat de prost de foștii colegi de alianță, pentru că, în timp ce electoratul PSD rămîne constant și nealterat, alegătorii tradiționali ai Partidului Național Liberal observă limpede ce se întîmplă și devin mai sceptici pe zi ce trece, orientîndu-se către candidații independenți care – dacă am avea un sistem sănătos, ce n-ar fi croit în așa fel încît să susțină doar marile partide – ar putea ieși în față destul de bine în urma acestui odios aranjament politic.

Și pentru că toate astea nu erau de ajuns, PNL-ul nu a fost în stare în tot acest timp să propună un candidat decent la Primăria Generală a Bucureștiului. Sînt deja la a patra propunere, una mai penibilă ca alta. Măcar Predoiu, cu al său „Bucureștiul e o capitală europeană și va rămîne o capitală europeană” e la același nivel cu Gabriela Firea și „viața la apartament este o realitate”.