Primăria, obiect decorativ

„De la ce partid sînteți?”, mă întreabă tan­ti Valeria. Îmbrăcată într-un capot verde spă­lăcit cu flori albastre, femeia stă pe ban­ca din fața casei, iar pe chipul brăzdat de ri­duri adînci i se citește dezamăgirea cînd îi spun că nu vin din partea niciunui partid. Îmi povestește că, în ultimele două săptămîni, mai mulți candidați de la Primăria Muni­ci­piu­lui Rădăuți i-au călcat curtea, fiecare fă­cîn­du-i cîte o promisiune în schimbul unui vot.

„Unu îmi spune că o să primesc mai mu­l­te ajutoare, altul că o să îmi facă fațada casei și acoperișul”, și arată cu mîna spre casa a că­rei tencuială a căzut aproape complet din ca­u­za furtunilor. Are în minte pe cineva, dar se teme că e prea tînăr și nu știe încă dacă e cel mai potrivit să ocupe fotoliul primarului lă­sat de izbeliște de aproape doi ani jumate.

Moș Daniel e mult mai hotărît. El ține cu PSD-ul „pînă la moarte”, are chiar și o bri­che­tă pe care o poartă zi de zi și cu mîndrie își a­prin­de mereu țigara cu ea, iar cînd se go­leș­te are mereu gaz de rezervă. A primit-o la ale­gerile trecute, iar acum două săptămîni îmi spune bucuros că a primit o șapcă, un tricou și un pix. „În ele mă duc îmbrăcat să votez”, îmi mărturisește acesta.

Dacă mergi de la un capăt la altul al Ră­dă­uțului, varul de pe case a fost înlocuit cu o ta­piserie multicoloră de afișe electorale. Fe­țe­le celor 15 candidați stau zîmbitoare alături de sloganurile scurte și boldite. Propoziții precum „Un rădăuțean pentru toți rădăuțenii” sau „Votează cu mintea, dar din inimă”, au îm­pînzit ferestrele caselor ținînd loc de per­de­le sau stau, în format A3, lipite de ușile ca­se­lor care dau înspre stradă. „A venit un băiat și m-a întrebat cu cine țin și i-am spus. A zis că dacă îmi lipesc afișul pe ușă, atunci cînd se umblă înainte de alegeri cei care au lipit pe ușă sau geamuri o să primească cîte ceva”, îmi spune Maria, o femeie roșcată trecută de vreo 40 de ani.

Dacă unii rădăuțeni cred orbește în pro­mi­siunile de campanie ale candidaților, cei mai tineri sînt sceptici, ba chiar sînt total de­zin­teresați de alegerile care vor avea loc pe da­ta de 5 iulie. „Îți dai seama că urmează a­le­ge­rile cînd asfaltarea drumurilor se face pe timp de ploaie, iar semnele de circulație se înlocuiesc la ore de vîrf”, îmi spune Andrei. Trecut de cîteva luni de vîrsta majoratului, el îmi spune că în acest an nu o să voteze, nici el și nici prietenii lui deoarece nu le place niciun candidat.

Ce se va întîmpla în municipiul Rădăuți peste o săptămînă și mai ales după aceea, oa­menii spun că numai Dumnezeu poate ști. Din spusele lor, preferatul la funcția de primar este reprezentantul UPR și totodată cel mai tînăr candidat, dar aceștia au devenit mai precauți de la ultimul om care a ocupat a­ceastă funcție.

Ceea ce părea acum doi ani o tragedie în trei acte, cu un primar arestat, Consiliul Lo­cal dizolvat și Secretarul General pensionat, a­cum are o speranță. Oamenii vor ca viitorul ocupant al clădirii, care din 2014 reprezintă doar un decor al orașului, măcar să existe. Dacă regizorii și scenografii vor dispărea din scenă, peste tragedia în trei acte din Rădăuți nu se știe nici măcar cine va trage cortina.