Melodiile, un cadou de aniversare

Marți în Tavernă este tradiție. Seara cîntă trupa „A­proape unplugged”, iar apoi se lasă cu dans spălat cu be­re pînă tîrziu în noapte sau dimineața devreme. Însă a­ceast concert este un pic diferit. Formula trupei este alta pentru că basistul cu chelie este înlocuit de un băiat cu plete blonde, iar Gilly, solistul, a devenit cu un an mai în­țelept. Drept răsplată pentru serile de marți în care nu a lipsit din Tavernă, acesta este chemat la bar să-și pri­meas­că cadoul, probabil o carafă cu vin, ca să-i mai a­me­țeas­că tristețea că și de ziua lui cîntă pentru alții.

În timp ce artiștii își încălzesc chitările și reglează mi­crofoanele, studenții se așază la mesele din timp rezer­va­te cu o bere în față. Primele acorduri stîrnesc aplauze. Cei trei artiști cîntă un cover după piesa „Mila 2 De Lîngă 3” a celor de la Phoenix. „O chitară, Şi un cort, Şi o mare, Şi un port” sînt versurile care ne-au dus deja pe plaja din Vamă și ne visăm bătuți de briză și de valuri. Pînă să a­jungem la mare ne ajunge însă berea, rece și multă, trans­pirînd pe fiecare masă.

Doar în colțul de la intrare cîteva fete mai simandicoase trag din cînd în cînd, printr-un pai, din sucul de por­tocale. Două dintre ele, însă, nu se joacă. După trei pungi de floricele, berea pare să nu le mai atingă bu­ze­le, iar seara se animă și rîsetele se întețesc. „În pădure la Bă­neasa, În pădure la Băneasa, Veto…”, versurile piesei „Ve­ta” a celor de la Timpuri noi ne face să trăsărim. Batem în­să cuminți ritmurile în masă, iar picioarele țin tempo-ul, neștiind dacă să sorbim din sticle sau să cîntăm îm­pre­ună cu solistul.

Dilema ni se clarifică însă cînd începe piesa „Nu­mai una”. Uităm de băuturi, iar versurile lui George Coș­buc se aud din toate colțurile sălii. Ba chiar se cîntă și pe voci și se fac tot felul de armonii. „Pe umeri pletele-i curg rîu/ Mlădie ca un spic de grîu,/ Cu șorțul negru prins în brîu,/ O pierd din ochi de dragă”, fredonează chiar și fetele din colț, dar parcă pe furiș, să nu fie observate.

Din cînd în cînd, cu toate că trupa încă este pe sce­nă, Taverna se golește pentru o pauză de țigară, iar pen­tru cinci sau zece minute petrecerea se mută la intra­rea în Pub. Aici, doi moși ce se clatină ușor încearcă să vîn­dă o pictură făcută pe un placaj, o întorc pe toate părțile, o laudă, dar nu găsesc cumpărător. Dar după ce au ob­ți­nut cîte o țigară au dispărut, studenții rămînînd să asculte în tihnă melodiile celor trei băieți de la „Aproape unplugged”.