Pelerinaj sub Cub

La Cub doar un vag nor de fum îți confirmă că nu ai greșit locul. Doi tineri rătăciți se grăbesc să urce într-un taxi și se fac nevăzuți, iar în urma lor rămîne pietonalul gol. Li­niș­tea este acompaniată de cîntece­le religioase care răsună din curtea catedralei, iar lumina difuză reușeș­te să scoată la iveală scările care duc la subsol
.
În fața localului „La bază” nu sînt decît vreo cinci fumători, iar înă­untru atmosfera e mai mult roman­tică, decît dezlănțuită. Muzica-i len­tă, iar volumul îți permite să auzi discuțiile de la masa alăturată. „Mai adu un rînd de bere, te rog”, spune un tînăr de vreo 20 de ani, îm­bră­cat într-o cămașă kaki. La masa mai sînt acum doar trei persoane și discută despre ultimul meci al naționalei. „Au avut noroc c-au făcut egal”, con­tinuă acesta către prietenii săi. Nu îndrăznește să-l contrazică nici­unul dintre amici, preferând să se bucure de paharele care se golesc aproape instant. Pe ringul de dans nu vezi decît chelnerița, care trece pe rînd pe la fiecare masă. În stînga barului, singur, la o masă, stă un bă­iat cu părul lung și cu o ancoră ta­tu­ată pe mîna stîngă. Nu a comandat decît o bere și se uită din cînd în cînd la ceas. După vreo jumătate de oră se ridică și aruncă pe masă o bancnotă de 10 lei, apoi iese pe ușă fără a se mai uita înapoi.

Ultima comandă se ia înainte de miezul nopții

Frigul nu a convins pe nimeni să se așeze pe terasa de la Curtea Berarilor, iar un grup rătăcit de pe­trecăreți trecuți de prima tinerețe s-au retras în incinta localului. S-au așezat în jurul a trei mese din centrul localului, fără să vorbească prea mult. Sînt singurii clienți ai localului, iar dacă nu aveau de săr­bă­torit ceva, cu siguranță nu s-ar fi aflat acum aici. „Mergem?”, spune un domn cu tricou albastru, care stătea deja în picioare de cîteva mi­nute. Muzica se aude în surdină, iar barmanul își caută de lucru după bar, în timp ce ultimul client aproa­pe că mi-a izbit ușa în nas cînd am vrut să ies. E aproape miezul nop­ții, iar La Cub nu se mai preiau co­menzi. Unele localuri și-au închis deja ușile, iar fumul de țigară s-a risipit aproape în totalitate. Cîntecele laice și-au pierdut din intensitate, iar coada de pe Bulevardul Ștefan cel Mare nu pare să se fi subțiat cu toate că înaintează des­tul de repede. Taxiurile nu mai fac coadă în fața cubului, ci cîțiva me­tri mai încolo, lîngă pelerinii care ies din curtea catedralei. Așa că pu­ținii petrecăreți se văd nevoiți să aștepte și cîte-un sfert de oră în frig pentru a găsi o mașină care să-i du­că acasă.