Conjurația ignoranților

Imaginează-ți că mergi pe stra­dă în plină zi, într-un oraș în care toa­tă lumea, dichisită, a ieșit la plimbare în același timp. Toată lumea e atît de fru­mos aranjată, că, de-atîta fru­mu­se­țe, nici măcar nu poți să-i distingi pe unii de ceilalți. Femeile poartă fus­te, doldora de valuri de pînze, care se mișcă ritmic, odată cu pașii e­le­ganți pe care-i fac și, bărbații, deloc mai prejos, poartă costume perfecte, cu buzunare tăiate drept, sub forma unor mici pătrate, aliniate la piept.

Din buzunarele astea perfecte în care-ar putea încăpea de-a dreptul orice lucru, se-ntrevăd, la fiecare, col­țuri albe de hîrtie. Sînt cărți de vi­zi­­tă. Da­că ajungi să te ciocnești, în­tîm­plător, de cineva, face o ple­că­ciu­ne și-ți prop­tește în mîna pe care tu o întinzi a­u­to­mat, un dreptunghi car­tonat, pe ca­re, cu un font care imită splendid scri­sul de mînă al unui stu­dent care ur­mea­ză cursuri de ca­li­grafie, stă tipărit – „X, ignorant de pro­fesie”.

Dacă, vreodată, ți se pare c-ai avea nevoie de cineva, în miez de noapte sau chiar cînd ai ieșit, după-amiaza, liniștit la plimbare și, din gre­șeală, ochii ți se opresc din fugă pe vreun afiș, deschizi repede telefonul și formezi un număr – la întîmplare, bineînțeles. Cineva o să te-oprească; o să-ți sară în ajutor și-o să te facă, fără vreo grijă, să ignori tot ce n-ai re­ușit singur. Dacă în scurta ta navi­gare pe Internet ai ajuns, dintr-un cu­vînt în altul, pe vreo pagină care-ți trezește interesul, nu te descuraja. Dintr-un colț al paginii o să răsară, cînd te aștepți mai puțin, o altă fe­reas­tră salvatoare. O să vezi probabil o fotografie atrăgătoare cu mîncare, detergent sau vreun maldăr de hai­ne colorate – toate însoțite și de-o linie me­lodică îmbietoare.

Liniștește-te, nu te speria, con­ti­nu­ă să respiri ritmic. Ignoră tot din jur și-ai să ajungi înapoi în si­gu­ran­ță. N-ai să părăsești niciodată zona de confort.