O întîlnire ţintită cu 40 de puncte

„Am nimerit ținta din prima, nu pot să cred!”, strigă, sărind în sus de fericire, un tînăr îmbrăcat la patru ace, cu un costum negru, pantofi lucioși și o pălărie ce-i alunecă de pe pletele lungi și crețe. A fost prima dată cînd a tras cu arcul și nu-i venea să creadă că a nimerit fix în mijlocul țintei. Ve­nise cu o domnișoară cochetă, cu pă­rul negru ca tăciunele, prins cu o ben­tiță roșie. Îmbrăcată într-o rochie al­bă din dantelă, ce se îmbina perfect cu pantofii roșii, nu prea respecta te­ma, dar măcar atrăgea privirea multor bă­ieţi. După ce a nimerit prima dată, a doua oară nu a mai avut noroc, așa că a lăsat-o pe Laura să încerce. A luat stîngace arcul și cu ambele mîini tre­murînde, a nimerit după țintă, pe pe­retele din spate. Băiatul care se o­cu­pa de joc a sărit să o ajute, să îi arate cum se ține arcul în mînă şi cum se a­șază săgeata. I-a luat mîna Laurei și nici două secunde nu au trecut că prie­tenul ei a și sărit să o sustragă de acolo.

La masa de șah și-au găsit toți na­șul, a stat Andrei toată seara acolo și nu a iertat pe nimeni. Din cîteva miș­cări dădea șah mat tuturor adversarilor. Pleacă un tip dezamăgit de-a­colo la fiecare cinci – zece minute, dar se înveseleau rapid cînd a­jun­geau la jocul următor. Zburau săgețile de darts spre țintă ca nişte avioane cu reac­ţie, dar nu o atingeau prea mul­te. Domnițele, aplecate pe-un picior din cauza tocurilor ameţitor de î­nal­te, se chinuiau să nimerească bulina ro­şie, din mijloc, dar nu le prea ie­șea. Toate săgețile ricoșau din țintă. Un tînăr blond, cu un costum bleu, ce se potrivea perfect cu ochii de aceeași culoare, a reușit să obțină, într-un fi­nal, maximum de puctaj. „Joc darts de cînd eram mic, nici n-aveam cum să nu nimeresc, mai ales la așa dis­tan­ță”, îi spune unui prietenului său cu care venise şi era supărat fiindcă ra­tase de vreo opt ori. Cîţiva metri mai în spate, două domnişoare cu măşti sclipitoare se uitau insistent la băiat şi chicoteau încontinuu.

Nici fata de la minigolf nu a ră­mas neobservată. Cu o rochiță nea­gră, lungă, perle la gît și pletele-i blon­de prinse într-un coc neglijent, a­run­că mingea mai mult pe lîngă pistă. Rîsul ei zglobiu era molipsitor şi a­trăgea oamenii pe lîngă ea ca un magnet. Raul, cu o română stîlcită, fiind venit cu bursă din străinătate, i-a pro­pus fetei că dacă reușește să obțină 40 de puncte din trei încercări, după balul mascat, ar vrea să o scoată la un suc. N-a reușit să nimereasă, dar s-a făcut cu un număr de telefon, deci tot a cîștigat ceva. Oamenii erau precum niște al­bi­nuțe prin sală, mergeau haotic ba la un joc, ba la un altul. La tir cu arcul nimeni nu părea să vrea să plece nici cînd s-a anunțat finalul balului, săgețile zburau cu viteză pe lîngă țintă, iar rîsetele ce­­lor care nu nimereau răsunau în toa­tă sala.

Elena TANASĂ