„Am bani de mă enervează”

Sîntem în redacție. Ne-am strîns vreo cinșpe oameni sau chiar mai mulți. Nu cred c-a stat cineva să-i nu­mere, da’ sînt și oameni pe care i-am prins eu aici în primul an și-acum s-au dus în Cluj sau în București.
E-o zi de naștere și-avem, pe-un mal­dăr de ziare, niște boxe conectate la un te­lefon, strîns și el în ju­rul unui ca­blu peste o baterie ex­ternă. Ascultăm mu­zică bună cînd scriem. Uneori ne prefacem că sîntem jurnaliști se­ri­oși; scriem nu­mai pe Pink Floyd și Ro­dri­guez și dăm replay în fiecare du­minică noa­p-te, cînd încercăm să tri­mitem zia­rul la tipografie, a­ce­lo­rași și-a­ce­lo­rași melodii.

Trecerea de la muzica de pse­u­do­intelectuali se face în sîmbetele as­tea în care petrecem c-un pet de bere, bom­boane de la moldoveni și-alte platouri pline cu tot felul de pre­pa­rate tăiate frumos și grijuliu de ma­mele noastre de-acasă, pe ne­sim­ți­te. Se trece la muzică ușor co­mer­cia­lă, se-ascultă cu ironie, luare la mișto și puțin sarcasm. După două piese se-ajunge fără mare greutate la me­lo­dii din anii 2000. „Superfemei”, „Beau, beau, mi-am înșelat iubita” sau al­te suferințe de la Asia ajung pe val și tre­cerea de la versurile astea pe ca­re le cîntam după casete la manele e i­nevitabilă.

„Muncesc pentru banul meu” e-o manea veche. Ne place tuturor, de fapt; Adrian Minune zice de via­ță grea, dușmani și cam toată pie­sa-i despre cît de greu se strîng banii și cît de greu se drămuiesc. „Părinții nu mă-nțeleg/ Prietenii greu se-aleg” – asta ne face să ne simțim bine-mpre­ună. Aproape că ironia cu ca­re trecem de la o manea veche la alta nici nu mai există, cînd simțim toate ver­surile astea împreună. E-un fel de îm­părtășire a unei plăceri vi­no­va­te, ca­re trece deja de bariera pe care titulatura de „hipster a­mu­zant” ne-o mai impune. Nici nu ne mai o­bo­sim să ne prefacem. O să fim aici du­­mi­­nică de du­minică și si­guranța as­ta ne face să ne uităm unii la alții, să zîm­bim și să căutăm pe You­tube nu­me­le lui Da­­ni Mocanu – dăm play la „Am bani de mă enervează” și-n-cepem să ne numărăm banii de la So­ros.