Pianul dintre pereții galbeni

Sóley este o comoară națională a Islandei. Cîntăreața în vîrstă de 30 de ani și-a făcut de­butul muzical în 2010 cu single-ul „Theater Island”. Un an mai tîrziu, Sóley a revenit pe piață cu primul său album intitulat „We Sink”, apoi în 2015 a scos „Ask the Deep”, iar anul a­cesta a lansat albumul „Endless Summer”.

Cu toate că ultimele două albume au a­vut o notă tristă, oarecum morbidă, iar sem­nificațiile ascunse sub piese au fost obscure și învăluite în culori palide, anul acesta, Só­ley a ales să scoată un album care pe lîngă titlul care încîntă la auz prin simplul cuvînt „summer” conține niște piese vii și luminoase. Spre deosebire de „Ask the Deep”, unde coperta este gri și chipul artistei pare că se evaporă, pe cea a albumului „Endless Summer” chipul es­te vizibil, înconjurat de nuanțe de alb și al­bas­tru care se pliază cu tenul și ochii lui Sóley. Se simte o diferență și un efort mare de a lăsa în urmă baladele dezolante și de a duce muzi­ca într-o direcție veselă, chiar zglobie.

Ideea acestui album a apărut în ianuarie 2016, cînd artista s-a trezit în toiul nopții și și-a notat „Write about hope and spring” pe o foiță. De-acolo lucrurile au continuat cu u­șu­rință. După ce și-a renovat studioul, pictîndu-l în galben și mov, și-a luat un pian și a în­ceput să compună. Prima piesă „Úa”, care es­te numele fetei lui Sóley, a fost gîndită să ștear­gă orice gînd nefast și să îți dea impresia că te afli într-un vis frumos ce nu se mai ter­mină.

Cele opt melodii care se regăsesc pe al­bum sînt conturate și aranjate într-un mod mult mai atent decît în celelalte două al­bu­me. Pe lîngă uzuala paletă care conține pian și voce, în piesa „Sing Wood to Silence” au fost introduse corzile și flautul care te fac să te simți ca pe un cîmp verde pe unde zboară flu­turașii și la fiecare refren se simte o adiere ce face petalele florilor să facă un mic dans al lor. Dacă ai auzit niște licăriri de chitară, atunci ai ajuns la piesa „Grow” care chiar crește în in­tensitate pe măsură ce te-apropii de refren.

Pe întregul album, aranjamentul ca o mi­că orchestră pe care a reușit Soley să îl facă, îmbracă „Endless Summer” în culori calde. Spre exemplu, în piesa Never Cry Moon, su­ne­tele clarinetului, trombonului și ale violonce­lului se împleticesc cu pianul și vocea artistei. Endless Summer este un album care te în­car­că cu o energie caldă și care te plimbă prin di­verse stări pozitive, Soley reușind să arate pu­blicului că stările sînt relative și că muzica ei nu va rămîne mereu în culori fade.

Text de Elena TANASĂ