Reîntoarcerea în timp pe-o umbrelă

Pe poteca din Parcul Copou către Muzeul „Mihai Eminescu”, un băiat ține elegant umbrela unei domnișoare. La intrarea în muzeu, a luat-o de braț pe domnița cu bucle aurii, care pur­ta un sacou albastru desupra rochiei cu buline, promiţîndu-i că în această seară se va simți ca într-o călătorie de epocă. În interior, o domnișoară cu părul lăsat pe spate, scria în cartea cu memorii cîte un cuvînt, apoi privea distrasă la cei care treceau prin jurul ei. Domnița cu bucle nu părea prea interesată de memoriile lui Eminescu, așa că a urcat la etaj, unde rochiile bufante au devenit o țintă pentru ea. Deși partenerul ei era ocupat să admire o măsuță de epocă, a fost tras repede de mînă și dus de prietena lui în fața unei vitrine. „Mi-ar plăcea așa mult să am o rochie de asta și pantofi de mătase”, îi spu­nea ea, lăsîndu-și capul pe umărul lui. Dar el i-a spulberat do­rința, zicîndu-i că asemenea rochii nu mai sînt demult la mo­dă și că o preferă în fuste scurte. Pe un perete, era expusă o co­lec­ție de inimi colorate din marmură, sub denumirea de „Tratat de efuziune sentimentală”, iar îndrăgostiții care treceau pe lîngă el își alegeau cîte una pe care ar fi vrut să o ia acasă.

La Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei” te întîmpină niște a­do­les­cenți nerăbdători, gata să-ți povestească oricînd despre cum a apărut scrisul, dar şi despre suporturile pe care strămoşii noştri le-au folosit prima dată ca să îşi transmită primele gînduri. Cu un zîmbet larg şi multă răbdare, voluntarii îţi răs­pund la orice întrebare le adresai. În celălalt capăt al încăperii, un student se dădea mare în faţa fetelor care îl însoţeau, descifrînd cîteva hieroglife de pe pergamentele care atîrnau pe perete. Ur­cînd scările înguste, la etaj găseai cîteva cărţi religioase scrise în greaca veche. La intrare, în partea stîngă, un băiat îi ex­pli­că prietenei sale cum sînt aşezate „Principatele dunărene” de pe o hartă veche şi îngălbenită, dar aceasta nu are răbdare să îl asculte şi merge să exploreze alte încăperi cu manuscrise religioase.

În holul Sinagogii Merarilor din Iași, invitaţii erau în­tîm­pi­naţi, ca la o cină de comemorare, cu biscuiţi specific evreieşti şi cu cîte un pahar de vin. În afară de evrei, curioşii nu aveau voie să coboare la parter, însă, dacă urcau la etaj, puteau ve­dea de pe ferestrele pictate ceea ce se întîmpla în încăperea in­ter­zi­să. Oamenii s-au adunat ca un roi de albine în jurul ferestrelor boltite pentru a vedea ce se întîmplă jos, iar cei care au rămas pe lîngă s-au lăsat păgubaşi şi nu s-au mai înghesuit în mul­ţime. După un selfie şi cîteva poze care să completeze albumul cu muzee vizitate au plecat în fugă către alt obiectiv. În timp ce cobora scările, un tînăr își ia prietena de mînă şi îi promite că la anul îşi vor face un selfie chiar la Muzeul Luvru.

Antonela TĂNĂSELEA