Melcii vin din România

Dacă un străin vine în România și vrea cu ade­vă­rat să ne cunoască țara, atunci trebuie neapărat plimbat cu trenul. Pe lîngă faptul că nu va ști niciodată cînd ajunge la destinație sau dacă nu cumva se va caza o noap­te sau două în cîmpuri deschise, el va avea oportunitatea de a studia viața românească în toată splendoarea ei.

Unii dintre români se vor așeza pe alte locuri de­cît cele menționate pe bilete și vor stîrni o ceartă apri­gă atunci cînd posesorul de drept va dori să-și revendice locul, alții mai tradiționaliști își vor scoate bucățile de parizer din geantă și vor începe să mănînce zgomotos și cu poftă.

Dacă va lua trenul din Iași spre Deva, spre exemplu, o să facă cei peste 500 de kilometri în mai mult de 13 ore, deci prinde și răsăritul, și apusul în tren. Ș-apoi nu doar că infrastructura lasă de dorit, dar nici gările nu sînt organizate. Pe principiul „românul se descur­că”, în gara din Alba-Iulia trebuie să treci prin întu­ne­ric și șanțuri pentru a ajunge de la tren în gară. Și o­dată ajuns acolo, să nu te aștepți că pe vreun perete o să apară unde și cînd pleacă următorul tren. Întrebi în stîn­ga și în dreapta și apoi decizi tu în cine poți să ai încredere.
Și dacă crezi că distanțele lungi vor aduce cu ele re­laxare, te înșeli. Abia ce îți pui căștile în urechi și des­chizi o carte că o doamnă mai curioasă te și întreabă de unde vii și unde te duci. În plus, minunea din tren e a­tunci cînd prizele de lîngă tine chiar funcționează și îți poți pune laptopul sau telefonul la încărcat, fiindcă în 13 ore sigur ai nevoie de baterie. Și cînd crezi că ai scăpat, la destinație afli că ușile se deschid chiar greu sau nici măcar nu găsești unde să apeși sau de unde să tragi și, la final, intri în panică. Aproape că îți vine să țipi, dar sigur un român se va mișca rapid precum gîndul și-ți va deschide ușa la timp. Măcar el s-o facă.