Flirt fără rovinietă

„Ești într-o echipă de curățenie pro­­fesionistă?” Zic, „wow, vrea să a­­fle mai multe despre mine!”. „Chi­ar că­utam pe cineva să-mi facă or­dine la lucru, v-am putea anga­ja?” În­cep să rîd și-mi dau seama că vor­bește seri­os. E brunet, înalt și puțin cre­ol; nici el nu pare de pe-aici. Sînt în Scoția c-un job de vară și-am intrat pe Tinder. Cînd am făcut asta ul­tima dată în ța­ră a fost după o petre­cere în pijamale, care s-a terminat cu prietenele mele dînd celebrul swi­pe right tuturor bă­ieților din oraș, de pe contul meu. A do­ua zi, de di­mi­nea­ță, aveam peste 100 de match-uri și ha­bar n-aveam cum se scot din lis­tă. Am învățat, în­tre timp.

Dacă nu-ți găsești toți prietenii, ca­­­re-ți dau și Super Like și-ți scriu re­­­pli­ci de agățat la mișto, șansele să gă­­seș­ti un cavaler sau o dom­ni­șoa­ră ca­re să nu te angajeze să-i mă­turi bi­ro­ul chiar există. „Bună, sînt Pierre. Sînt din Fran­ța, dar lucrez într-un sat din Ro­mânia pentru realizarea unui pro­­iect. Vreau să cunosc români care să-mi a­rate zo­na în care am ajuns și să-mi spu­nă mai multe despre ea” – cam așa su­nă majoritatea descrieri­lor de pe conturile străinilor au­ten­ti­fi­ca­ți pe Tin­­der, undeva în regiunea ca­re co­­res­punde distanței pe care mi-am se­tat-o și limitei de vîrstă. Ro­bin mi-a tri­mis niște stickere c-un pe­pe­­ne roșu, ci­re­șe, căpșuni și ro­șii. E blond și în po­za de profil are un zîmbet larg de „nu știu ce să fac și cum am ajuns­ aici”. De a­i­ci și pînă la „n-am vă­zut pe nimeni ca­re să se en­tu­zia­s­me­ze în fața unui bu­chet de frunze cum pare că te-ai en­tu­zia­smat tu în po­­za ta” nu trec mul­te secunde și ni­ci de la remarcă la un­­match timpul nu se pierde. Probabil o fi citit sfatu­ri­le a­pli­ca­­ți­ei care, cînd vrei să-ncepi o con­ver­­sa­ție cu cineva, îți scri­e i­me­diat re­pli­ci ca­re să-ți dea cu­raj – al­de „Spu­ne ce­va drăguț despre una din­tre fo­to­gra­fi­ile lui”, „Carpe di­e­m”, „N-o să știe nimic pînă nu-i spui tu” sau, da­că ai puțin noroc și-ai ni­me­­rit una mai grijulie, „Don’t Tinder and drive”, adică să nu te-a­pu­ci de con­dus, în timp ce flirtezi pe In­­ter­net.

Aron mi-a trimis un gif c-un bă­iat timid, care clipește des și strîn­ge din dinți. O fi în loc de „bu­nă”. A­leg u­­na la fel, din colecția care pa­re in­ter­­­minabilă, dintr-un film ve­chi, alb ne­­­gru, cu o tipă dată pe spa­te la propriu, care leșină și cade pe co­vor lo­­vin­­du-se de pat. Fără alte replici, pri­­mesc înapoi un gif din The Simp­son­­s, cu o fetiță și-un bă­ie­țel care se plim­bă pe stradă, pînă cî­nd el o în­trea­­bă stingher – „So.. you like.. stu­ff?”, urmat de o frază-n ca­re-mi spu­­ne că speră că n-o să mai fie ne­ce­sa­­re multe gif-uri, pîn-o să ne vedem. Mă încrunt puțin de­zo­ri­en­ta­tă, a­păs pe cerculețul albastru și caut pînă dau de-o bucată de film cu fosta pri­ma doamnă, Michelle O­ba­ma, care se uită fix și pronunță răs­pi­cat „Spe­­ran­ța este necesară”.