O poveste cu prea multe noduri
De pe scena Iașului 21 martie 2018 Niciun comentariu la O poveste cu prea multe noduri 12În ce se întruchipează șoarecele și pisica cînd vor să se transforme-n oameni au putut afla spectatorii joi, 15 martie, cînd a fost pus în scenă „Interviul”, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Acțiunea aduce în centru povestea a două surori, Tamara și Tania, pe care le leagă, după cum aflăm pe parcursul unei ore și-un sfert, nu doar dragostea de sînge, ci și pasiunea pentru același bărbat. Tamara, o femeie blondă cu părul ondulat, a făcut actorie de tînără și a pus scena mai presus de orice, chiar și de propria familie. În umbra ei, ca un paznic conștiincios şi invizibil, a fost întotdeauna sora sa Tania, traducătoare de rusă și mama adoptivă a lui Slavic, băiatul Tamarei.
„A murit cu țigara-n mînă”, spune Tania zîmbind, în timp ce se învîrte pe scaunul din mijlocul sufrageriei, citind fragmente dintr-o piesă de teatru pe care a tradus-o din rusă, special pentru sora sa. „Parcă sînt eu”, îi răspunde rîzînd, mai mult în șoaptă, o tînără roșcată din primul rînd. Din cînd în cînd, lectura Taniei e întreruptă de țîrîitul puternic al telefonului, pe care-l ridică doar ca să adauge scurt – „nu, nu dau interviuri”. Cînd în peisaj apare Lena, o presupusă maseoză, care se dovedește a fi un alt jurnalist dornic să-i surprindă reacției faimoasei actrițe Tamara, povestea se prinde și mai adînc în noduri. Pentru că nu știe care dintre cele două surori este actrița, Lena, prinsă în fapt, îi mărturisește Taniei, crezînd că ea este de fapt Tamara, că în urma unei investigații pusă la cale de către redacția pentru care lucrează, a reușit să dea de firul secretelor ei cele mai întunecate. În aceste circumstanțe, Tania află că nepotul său este rodul dragostei ascunde dintre sora și soțul său. „Cînd copiii sînt mici nu te lasă să dormi și cînd sînt mari nu te lasă să trăiești”, conchide Tania copleșită, în timp ce-și mai toarnă un pahar de whisky din sticla de pe dulap.
După ce-și revine din șoc, Tania încearcă s-o convingă pe Lena, devenită și iubita lui Slavic, că adevărul n-o să reușească decît să le distrugă viețile celor fără vină din jurul Tamarei. Lena, prinsă-n dramatismul situației, promite că n-o să publice articolul și spune, mormăind mai mult pentru sine, înainte să iasă pe ușă – „un ziarist onorabil se vinde o singură dată”.
„Interviul”, în regia lui Emil Gaju, are o intrigă întortocheată, care strînge la un loc, ca într-un ghem ce urmează a fi dat spre depănare privitorului, povești de iubire, secrete și cîteva fațete ale realității cotidiene.
Spectacolul reprezintă un soi de oglindire francă și directă a moravurilor sociale, care trasează de cele mai multe ori limita subțire dintre rai și iad. Persoanejele lui Gaju alunecă de multe ori spre zona întunecată și își trag după ele, purtîndu-le greu pe umăr, greșelile. La fel ca-n iadul pe care-l descria Tania la începutul scenetei, în viață „fiecare vine cu focul său”.
Adaugă un comentariu