Au cîntat sirenele

„Casa din Strada Sirenelor” nu e deloc u­na facilă, așa cum ar putea părea la prima vedere. Ambalat sub forma unei cărticele de buzunar, al cincilea și ultimul roman al lui Octavian Soviany este o suită de povestiri prins în 15 capitole și un epilog, ce are ca subiect principal misticismul. Volumul îl surprinde în centru pe profesorul Fa­u­s­tin, un fost profesor de ebraică, a cărui nu­me se găsește pe multe articole prestigi­oa­se de semitologie, și care este cunoscut în ur­bele bucureștene pentru seratele sale fas­tuoase și misterioase, a căror listă de in­vi­ta­ți este rareori aceeași, dar care este mereu încropită ținînd cont de două reguli – la masă trebuie să pariticipe doar 12 persoane, care să însumeze toate semnele zo­di­acale.

La una dintre aceste întîlniri, care are loc în seara Sfîntului Andrei, participă și naratorul-personaj, care, prins în mrejele ciuda­tului, asistă la o serie de relatări tenebroase auzite din bătrîni sau trăite de către cei ca­re s-au adunat de această dată în jurul mesei. Discuția pornește de la ideea aruncată, ca o dulce momeală, de către profesorul Au­gus­tin, care susține că toate lucrurile din lume sînt însuflețite și că odată deranjate, spi­ri­te­le din obiecte o să caute răzbunare sub mas­ca sigură a hazardului. Astfel, deși în aparență cei mai mulți dintre invitați nu cred în ezoterism, spirtism sau reîncarna­re, ajung să se lase purtați de propriile in­ter­pretările ale unor experiențe pe care le-au avut sau să povestească întîmplări pe care le-au auzit din bătrîni.

Seara este marcată de apariția bizară, în miez de noapte, a părintelui Andreicuț, ca­re căuta „un mort” pe care să-l îngroape și care nu face decît să învăluie atmosfera și mai mult în mister. După ce preotul este îngrijit și adus la masă, imaginea serii începe să aducă tot mai mult, după cum su­bliniază chiar unul dintre cei prezenți, cu „Cina cea de Taină”.

Cartea lui Octavian Soviany este con­di­men­tată cu elemente fine de thriller, care, prin scriitura naturală și cursivă a autorului, îi va prinde și ține în suspans chiar și pe cei care nu gustă în mod normal un astfel de gen. Citind romanul, o să ajungi invitat fără voie în casa lui Faustin, o să începi să te întrebi dacă tot ce ți s-a întîmplat pînă acum a fost o coincidență sau nu, fie ai plătit pentru vreo nelegiuire pe care ai fă­cut-o și, dacă nu cumva misterul a fost a­colo întotdeauna, ai ezitat, de frică, să-i re­cu­noști existența.