Lepre, secături și drama spiritului

Poporul meu petrece una dintre cele mai grave și adînci crize morale din ultimele decenii. Vremuri mutilate de secături, lepre și jigodii, lupi îmbrăcați în oaie și măcelari pozînd în iubitori de viață și ființe.

Asta a ajuns România, un popor mutilat, purtător de cicatrici scurmate în carne de oameni, molii și căpușe. Într-o vreme bărbații noștri, strămoșii noștri, purtau mîndri pe trupul lor urmele războaielor întru dreptate și apărare a neamului. Acum, lupta nu se mai dă cu spada și buzduganul în mînă pe cîmpurile tactice, față-n față cu inamicul.

Cu rușine, conștientizăm cu toții că războaiele au coborît în canalizare, în locurile umede și pline de scursuri, izvorul de nesecat al șobolanilor care, profitînd de o societate anemică, lipsită de principii, săracă în educație și adîncită în nevoi, au ieșit la suprafață, au sufocat instituțiile de stat, Parlamentul și Guvernul. Așa am ajuns sa fim cu toții victimele unei peste bubonice morale, efectul mușcăturilor puricilor acestor rozătoare cu chip de om, care sfărîmă și morfolesc temelia acestui neam.

Ardem sufletește și trupește într-un conflict total și abrupt între principii – dreptate și adevăr versus mafie și minciună. Ardem împreună și ne topim împreună precum lumînările din ceară, în speranța că lumina va rămîne mereu aprinsă pentru a nu permite bolii să corupă singurul element, unicul, care ne menține deasupra mizeriei – spiritul.

Devin tot mai subțiri și anemice rîndurile celor care duc mai departe făclia dreptății, a bunului simț, a verticalității, a celor care luptă nu pentru ceva material, nu pentru o bucată de pîine, nu pentru un pahar de apă în vremuri însetate, dar luptă pentru un ideal – dreptate și justiție pentru toți în aceeași măsură.

În aceste vremuri în care hoția și ticăloșia sînt ridicate la rang de virtute, vremuri în care analfabeții și-au lipit gumos degetele cioturoase pe sceptre, în vremuri în care tronurile și imaginea liderilor sînt terfelite de indivizi care și-au tocit coatele pe mesele de poker, dar nu în biblioteci, cine mai are timp să-și cufunde ochii și mintea în paginile cărții Istoriei Românilor, unde Nicolae Iorga spunea un adevăr veșnic universal – „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții”.

Să învățăm să ne cunoaștem istoria și pe cei responsabili de dramele și tragediile care ne-au marcat ca neam și țară. Altfel, vom fi blestemați să avem pe veșnicie lepre și ticăloși la cîrmă țării. Lepre și piromani care nu se vor deda de la nimic, nici de la a ne da foc la țară pentru a se salva ei înșisi de la judecată.

După trei ani de la Colectiv sîntem la fel de înglodați într-o realitate și mai dramatică și mai sfîșietoare.

Puținii căutători pentru dreptate sîntem cu toții arși pe dinăuntru, flacăra spiritului pîlpîie plăpînd și totuși nu găsim în noi puterea de a ne uni întru mistuirea șobolanilor care ne împing spre groapa comună.

Ce tragedie!

Andrei Ciurcanu, reporter de investigație Agent Green România