O domnișoară și un musafir

De mici, eu și verișorul meu, Sebi, eram realiști, cel puțin așa ne place nouă să credem. Țin minte cînd ne întreba bunica ce vrem să ne facem cînd o sa fim mari, iar ca niște copii cu picioarele pe pămînt noi îi răspundeam foarte serioși: „Vreau să fiu domnișoară”, spuneam eu cu ochii plini de admirație pentru fetele pe care le vedeam la televizor, iar Sebi spunea că vrea să fie musafir. Nu știu exact de ce voia el să fie musafir, dar mereu era supărat cînd venea cineva la bunica în vizită pentru că ea ne punea să facem curat printre jucării, iar ea făcea cele mai bune prăjituri.

Cînd ne auzea, bunica încerca să ne spună că eu ar trebui să fiu „doctoriță ca să fac oamenii bine”, iar Sebi să fie „polițist ca să îi prindă pe hoți”. Nu prea înțelegeam noi de ce, însă o dată ne-am hotărît să ne jucăm de-a „doctorița și polițistul”. Nu a durat mult pînă cînd am început amîndoi să ne certăm și să plîngem. Eu voiam să îi fac o injecție cu seringa pe care am găsit-o în sertarul bunicului, plin de medicamente pentru animale, iar el încerca să mă lege de mîni cu o funie pentru că furasem seringa. Auzind țipetele, bunica a venit repede și ne-a certat spunînd că nu așa se comportă doctorițele și că polițiștii sînt buni și nu bat fetițele. După cearta primită am fugit amîndoi la o vecină care era mai mare decît noi cu un an și am întrebat-o ce vrea să fie cînd va crește. Răspunsul ei ne-a lăsat pe amîndoi cu gura căscată, ea dorindu-și să fie șoferiță. „Așa ca domnul acela care aduce în fiecare dimineață pîine proaspătă la magazin?”, a întrebat Sebi. Mîndră că a trezit în noi admirație, ne-a spus că vrea să conducă mașini de curse, și ne-a arătat o jucărie mică roșie ce reprezenta un cart. Am plecat amandoi acasă supărați că Andreea vrea să fie șoferiță și că pe noi bunica ne obligă să fim doctori și polițiști.Revoltați, am început amandoi să ne pregătim pentru visurile noastre, eu furam în continuare mere și purtam papucii buni ai bunicii și încercam să le imit pe fetele de la televizor, iar Sebi mergea în „camera de curat” cu o ceașcă mică în mînă în care spunea că are cafea și vorbea singur despre jucării.

În prezent, eu nu sînt doctor, nici la Facultatea de Medicină nu am dat admitere, însă toți vecinii îmi spun că sînt o domnișoară harnică și frumoasă. Nici Sebi nu e vreun colonel sau măcar un plutonier, ci a pus bazele unei afaceri și merge des în alte țări unde are întîlniri cu diferiți antreprenori, deci este un fel de musafir. Nu știu dacă s-a supărat bunica pe noi, dar cînd merge la biserică și se întîlnește cu prietenele ei spune mereu că „Fata e jurnalistă, acuș o văd la televizor, iar Sebi e mare afacerist și merge de două- trei ori pe lună la străini și face mulți bani”.