Românisme și americănisme

Stați să vă enunț o afirmație tragico-comică referitoare la ideea despre care, din teorie cel puțin, oamenii știu că înnobilează în cele din urmă și o brută. Iubirea, dragi hominizi ai plaiurilor românești – peste ea ne vărsăm azi gîndurile. Iată și afirmația promisă: Parlamentul României, precum și toți reprezentanții săi, fără excepție, iubesc poporul român și nu-i dau cu bîta-n cap sau, după caz, cu gaz în ochi la vreun protest. De-a rîsu’-plînsu’, căci nu ne-am ales cu prea multă iubire din partea Partidului Social Democrat, zis PSD. Să mai răbdăm? Păi sigur, că, dacă tot sîntem mari iubitori de tradiții americane și ne ținem după excesiva paradă comercială a Valentine’s Day-ului, putem rămîne și față de politică iubitori. Numai-numai că ne pomenim că n-avem cui să împărțim din ea.

Iată așa cu dragostea de popor, azi o bomboană, mîine un aliment gratis, poimîine ce să mai fie – hai la vot! Dar cu ziua îndrăgostiților e altfel. Ne-am uitat noi, esticii Europei, nițel peste ocean și-am zis, de vreo cîteva decenii bune să nu care cumva să pierdem pasul cu lumea modernă. Hai cu extravaganța zilei iubirii de pe 14 februarie. Straniu sau nu, parcă n-am vrut să lăsăm frumusețe de țărișoară fără o sărbătoare proprie care să celebreze dragostea și, iată cum, 24 februarie a devenit ziua de Dragobete. Și noi toți, cei care iubim un om, un animal, o plantă ori o credință, parcă ne-am striga la unison fragila mărturie că, lipsiți de amor, ne-am scufunda în izvoare de amărăciune, că ne-am sfîrși la fel ca omul lui Giovanni Papini. Cum dragostea reală este însă pură, profundă, angelică și intimă, ea nu poate fi rostită mai frumos decît în șoaptă, în fața și sub privirea ființei sau a obiectului adorației fiecăruia. Dragostea în taină la români, că de publicitate lăsăm loc altor aspecte de viață să se ocupe.

Cu partid devotat ori nu, pe români îi poți găsi fie pe 14 februarie cu flori și ciocolată scumpă în mîini, poate și cu vin spumant, apropiindu-se mai mult de ceea ce iubesc și în ziua de 24, fie, aceștia sînt o categorie mai aparte, trăind cu afecțiunea în suflet de la răsăritul soarelui și pînă la lăsarea întunericului și încă și mai mult.

de Claudia COCIUG