În sfîrșit am spart trecutul

De multe ori mă gîndesc la viața celor dinaintea mea, la mediul în care trăiau, la vremurile în care tehnologia nu era atît de mediatizată și la modul prin care reușeau să facă față problemelor cotidiene. Probabil că viața are și altă fațadă decît cea pe care o văd zilnic, plină de griji și preocupări de care nu ai cum să te ferești. Mi-aș fi dorit să trăiesc într-o altă dimensiune, ori măcar la țară și să fiu de aceeași vîrstă cu străbunicii mei. Tot timpul am fost captivată de ce s-ar putea ascunde la capătul unui sat părăsit, poate o casă dărăpănată în spatele căreia se află povestea unor oameni care au avut o viață fericită.

Un drum prăfuit, case cu acoperișuri din stuf, niște garduri de sîrmă sau de lemn putrezit, cîmp cît vezi cu ochii, văcuțe pe poteci și cîini care să îți sară în brațe – cam așa ar arăta pentru mine o viață lipsită de griji, nostalgia unui trecut de care nu am avut parte. Mi-am imaginat cum ar fi fost să am un hambar mare, un coteț cu multe găini, iar eu să mă trezesc foarte devreme special pentru ele, nu pentru a le hrăni, ci pentru a le speria, ca să văd ce haos aș putea crea în gospodărie, dar și ca să ma amuz toată ziua de lucrul „măreț” pe care am putut să il fac. Poate că așa aș fi învățat ce înseamnă să fii cu adevărat liber, dar și cu limite care să nu te facă să te simți vreodată constrîns. Știu că de mult, la sate, oamenii se vizitau destul de des, se ajutau între ei și socializau zilnic, iar la nevoie, mereu găseai un tovarăș de peste drum.

Interesant este cum a evoluat lumea de-a lungul timpului, chiar dacă viața în alb-negru părea ostenitoare, poate că ar fi fost mai „vie” decît cea de-acum, color. M-aș fi bucurat numai la gîndul că îmi pot crea propriile pesonaje, că pot fi chiar eu un personaj, iar imaginația să-mi „zburde” fără margini. Mi-am zis deseori că, ori eu am greșit secolul, ori secolul de-acum m-a ales greșit. Sper totuși ca expresia „istoria se repetă” să fie adevărată și ca măcar la bătrînețe să prind o fărîmă din ce au trăit ceilalți.

de Elisa TÎRGOVĂȚU