Cipul care ne ține în viață

Vă vorbesc din Baza 3 a districtului meu. Am voie să stau pe internet aproape 40 de minute pe săptămînă, dar o gașcă de rebeli a reușit să obțină cîteva minute în plus atunci cînd a mers într-o expediție în Zona zero, unde oamenii de rînd nu au voie să meargă niciodată. Știu, sună dubios cum de nu mai pot sta pe rețelele de socializare ore în șir, așa cum obișnuiam cu mai puțin de un an în urmă. Totul a început cu alegerile din 2025, atunci cînd o formațiune ciudată a obținut avantaj, iar toată populația a tăcut. Toți ne întrebam ce s-a întîmplat, cine sînt indivizii care nu spun nimic despre ceea ce vor face cu noi, dar nimeni nu a obiectat. I-am lăsat să ne controleze ca mai apoi să ajungem ca nimic din ce era în trecut să nu mai existe.

Treptat, ne-au luat toate drepturile, pe cei care ne plimbam noaptea pe stradă ne-au băgat în dubițe negre cu semne roșii pe portiere și ne-au implantat cipuri cu care ne verifică orice mișcare. Împreună cu cîțiva tineri am decis să formăm un grup de rebeli care să înfrunte sistemul, dar era deja prea tîrziu. Una dintre fete, prietena mea cea mai bună, Clara, a fost victima uneia dintre întîlnire noastre violente. Din acea zi nu am mai văzut-o și am decis să renunțăm. A existat și în grupul nostru un conflict atunci cînd am realizat că toate astea puteau fi prevenite dacă atunci ne mobilizam și ne spuneam opinia.

Acum? Este mult prea tîrziu și pentru regrete, dar și pentru noi. Acum ne-am dori să avem cui să ne spunem părerile, dar „cel de sus” este doar un om, pe jumătate robotizat, ce poartă un creier cu sute de circuite, dar care apare pe sticlă sub chipul unei persoane care face mii de speranțe cetățenilor care cred că într-o bună zi se va reveni la vechiul sistem. Pînă atunci, trebuie să mergem neapărat cu un gardian dacă vrem să ne plimbăm într-un grup mai mare de trei persoane, trebuie să mîncăm doar pastile care induc senzația de saturare, iar în fiecare noapte cipul ne este resetat și, crede-mă, devine foarte dureros. Aș mai vrea să-ți povestesc ce se întîmplă cu umanitatea, dar simt un gardian lîngă încăperea mea. Pe curînd.

text de Ioana DOLEANU

sursă foto: inverse.com